Tatiana Heghea, interpreta care a cucerit publicul cu zâmbetul ei larg și starea sa pozitivă. Numele ei mi se asociază cu piesa „Vânzător de vise”, devenită șlagăr la sfârșitul anului trecut. Evenimentele frumoase din viața de cuplu a Tatianei și a soțului ei Eugen se țin lanț, de când au devenit părinți. Nicio realizare nu poate fi comparată cu aceasta! Ce poate fi mai frumos pentru o femeie?! Discutăm cu Tatiana Heghea despre carieră, sentimentul postnatal și, desigur, prietenie.
Primii pași pe scenă i-am făcut încă la școală, unde eram foarte activă. La 16 ani am pășit, pentru prima oară, pe scena Teatrului de Operă și Balet, la „Steaua Elatului”. În cadrul acelui concurs m-am ales cu un premiu special, o bursă lunară, dar, cel mai important, am avut oportunitatea de a lucra și a acumula experiență alături de mari artiști autohtoni. După, s-au deschis alte căi, au urmat festivaluri, concursuri care și-au lăsat amprenta, mi-au oferit noi experiențe și m-au format ca tânără interpretă.
Publicul asociază acest termen cu perfecțiunea și atitudinea. Sunt conștientă că a fi vedetă este o mare responsabilitate. Astfel, dacă faci față statutului, lumea te va admira, dacă nu, te va lua la mișto. (zâmbește)
Decizia îmi aparține. Părinții mei fac parte din categoria oamenilor modești și cinstiți. Mai mult, ei dintotdeauna mi-au apreciat talentul muzical, deși erau sceptici privitor la perspectiva de a mă lansa în showbiz fără pile etc. Acest lucru m-a motivat și mai mult să le demonstrez că totul este posibil în viață, doar trebuie să îți dorești cu ardoare ceva, să muncești și să fii perseverent spre a-ți atinge scopul. Acum sunt mândri de mine. (zâmbește)
Chiar a fost o întâmplare! Niciodată n-aș fi crezut că îmi voi cunoaște viitorul soț la munte, pe o pârtie de schi. Evenimentele acelei zile ne-au obligat să ne revedem în țară, ca mai apoi, să ne determine să fim împreună.
O întrebare complicată…Eu nu fac parte din categoria oamenilor care pășesc peste capete, doar ca să își vadă scopul împlinit. Sunt bine educată, poate chiar îmi lipsește acest spirit competitiv. (zâmbește) Din această cauză se întâmplă ca, uneori, să am de pierdut în cariera mea. Cred cu desăvârșire în dragoste, dar și în soartă.
Soțul meu este bărbatul care nu mă cicălește și nu încearcă să mă schimbe. Acest lucru m-a cucerit, faptul că mă acceptă așa cum sunt. Alături de el mă simt bine, încrezută, frumoasă şi sigură pe mine. Mă admiră într-un fel anume, ceea ce e atât de important pentru o femeie!
Sigur că am avut asemenea experiențe. (zâmbește) Mai mult, după una dintre ele a urmat cererea în căsătorie. A fost o perioadă în care ne-am testat dragostea și ne-am convins, o dată în plus, că am construit multe împreună. Acea perioadă m-a determinat să înțeleg că Eugen este un bărbat cu calități rar întâlnite, lipsit de orgoliu și cald. Lângă el îmi recapăt liniștea și calmul.
Desigur Eugen, deși, în ultima perioadă, învăț și eu să cedez. Nu sunt omul care să țin mult supărare. Viața e atât de frumoasă, nu merită s-o irosim pe supărări!
Venirea pe lume a Reginei-Raluca este cea mai frumoasă binecuvântare și cea mai grandioasă realizare din viața mea. Ea este copilul la care am visat! Până la naștere, mi-am insuflat că fetița mea va fi un copil cuminte, care mă va împlini și mă va face să trăiesc cu intensitate sentimentele postnatale. Gândurile s-au materializat. Maternitatea mi-a adus liniște și armonie.
Regina-Raluca este vedeta familiei, în fiecare dimineață ea ne trezește cu glasu-i dulce și zglobiu. După, urmează ritualul care-mi aduce satisfacție și împăcare – alăptarea. Savurez la maxim momentul și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar. Nu ne despărțim nici pe parcursul zilei, fiica mă însoțește la diverse întâlniri, interviuri, chiar și în studioul de înregistrări. Uneori o las în grija buneilor, dar ea nu se supără. (zâmbește)
Nu am renunțat la activitățile mele de până la naștere. Aș spune că micuţa m-a motivat să fac mult mai multe lucruri, să fiu mai productivă și mai dinamică. Niciodată nu poți ști ce surprize îți va oferi viața. Cert este că, din clipa în care mi-am luat fetița în brațe, am înțeles că aș da totul pentru ea. Instinctul matern este ceva miraculos, ceva de nedescris.
Suntem ortodocși și credem în ritualul sfântului botez. Acesta certifică valoarea supremă a creștinismului. Atunci când Raluca a împlinit 6 luni, am luat decizia de a o boteza. Privitor la ceremonia dată cu acest prilej, am avut multe idei originale, deloc ușoare pe alocuri și mă bucur că mi-au fost alături oameni care m-au ajutat să le realizez – optsprezece nași de botez. La biserică am optat pentru portul național, un element care ne definește ca popor. Mi-aș dori ca, în timp, fiica mea să cunoască tradițiile românești, istoria și religia străbunilor. Aspecte foarte importante pentru fiecare om.
Nu mă declar perfecționistă, dar încerc să fac lucrurile perfect sau, cel puțin, să-mi iasă bine. Recunosc, nu este simplu, însă mă străduiesc. Am multe idei și muncesc mult la realizarea acestora, până nu le văd împlinite.
Unul dintre ritualurile create de noi este că, în data de 7 ianuarie, mergem la munte. Celelalte ritualuri sunt preluate din familiile noastre, în așa mod, dăm dovadă de educație și demonstrăm respect părinților.
Gătitul, în mod normal, este o necesitate. Pentru mine acest proces este unul interesant, gătesc cu pasiune și multă imaginație. Optez pentru bucătăria europeană, și anume cea italiană și spaniolă. Prefer salatele ușoare, de aceea pe cele rusești, pregătite tradițional de sărbători, le-am exclus, sunt prea nesănătoase.
Mămăliga este cea mai mare slăbiciune și o adevărată delectare gustativă în familia noastră. Ea este prezentă în amintirile din copilărie, așa cum ne-o serveau buneii. Nostalgie…
Am fost un copil cuminte și ascultător. Acasă aveam anumite sarcini și responsabilități pe care trebuia să le îndeplinesc. Nu am fost alintată, chiar dacă eram mezina familiei, acest lucru este și meritul părinților. Deși am avut tot ce mi-am dorit, mereu am lucrat. Acest fapt, m-a determinat să cheltuiesc banii cu rost. Îmi doresc și eu, la rândul meu, să-mi educ astfel copiii.
Pot spune că Regina-Raluca mi-a moștenit zâmbetul și starea pozitivă. Cert este că celelalte laturi ale caracterului urmează să le descoperim în timp.
Pentru un om talentat, cu un potențial bun, banii sunt un avantaj. Este mult mai ușor de a aplica în practică unele idei și proiecte. Pe viitor, vreau să fac parte din categoria oamenilor bogați spiritual, prin cărți citite, educație înaltă și simplitate, indiferent de zerourile din conturile bancare.
O afacere legată de acest domeniu m-a tentat, ba chiar am încercat. Dar am înțeles că aceasta necesită mult timp și implicare, iar timpul este foarte prețios pentru mine acum și aleg să îl investesc în muzică, în crearea unui repertoriu bun, cu piese noi și videoclipuri.
Consider că prietenia este o simpatie între oameni. Dacă prietenia lor a trecut testul anumitor încercări, în diverse situații, aceasta prinde contur, mai apoi capătă încredere și admirație. Dacă aceasta nu a trecut testul sau a fost trădată, nu mai poate fi numită prietenie.
Simplu - sunt reflectarea mea și avem foarte multe lucruri în comun. Suntem pe aceeași lungime de undă. (zâmbește)
Îmi place la nebunie această invenție, posibilitatea de a comunica ușor cu toată lumea! Datorită rețelelor de socializare suntem mereu informați, suntem mai în focarul evenimentelor ce se produc în lume. Atunci când știi să folosești moderat invenția, cu un orar bine stabilit, e în regulă! În cazul în care exagerezi și îți consumi inutil timpul online, acest lucru trebuie să te pună în gardă.
După succesul piesei „Pui de om”, pregătesc piese noi, video, dar toate urmează în curând. Fiți aproape!
Autor: Xenia Bugneac
