Familia - este cel mai confortabil și cald loc de pe Pământ. Și aici te simți cu adevărat fericit!
Pe acest portret de familie sunt pictați Ivan, Ecaterina și fetițele lor Mila și Nina. Cum trebuie să fie educate fetițele și pe ce se bazează fericirea familială ne spune o soție și o mamă fericită, Ecaterina Gurschi-Vigovscaia.
Ce au adus copii în viața dvs. și a soțului?
Odată cu apariția copiilor, totul se schimbă cardinal. Din acest moment, tu în primul rând te gândești la ei. Pe primul loc se află grijile nu față de soț sau de propria persoană, ci anume față de copii și așa va fi întotdeauna. Adică această grijă nu va trece odată cu anii! Tot ceea ce faci, toate realizările,toate ideile, planurile, sensul vieții – totul se rezumă la copii.
Diferența de vârstă dintre fiicele dvs. nu este mare. Este dificil să fii mamă a doi copii mici?
Dificile au fost momentele psihologice – eu vorbesc despre gelozia copiilor față de mine. Atunci când a apărut al doilea copil, fetița mai mare avea o vârstă, când este dificil să înțelegi, că acesta este un om drag. Pe parcursul întregii sarcini am pregătit-o pe Mila pentru apariția surioarei, îi explicam, că va apărea un nou membru al familiei și că el trebuie să fie iubit. Atunci când s-a născut Nina, toată atenția a fost direcționată anume asupra fiicei mai mari, pentru ca ea să nu se simtă abandonată. Însă chiar și așa au fost dificultăți. Doar în ultimele 5-6 luni eu văd, că fetițele încep să găsească limbă comună, în special fiica cea mai mare manifestă grijă și dragoste.
Fetițele au caractere diferite?
Da. Ele sunt absolut diferite. Cea mai mare s-a schimbat în ultimul timp, posibil s-a maturizat, ea este foarte afectuoasă, întotdeauna te îmbrățișează și îți dă pupici. Cea mai mică, dimpotrivă, este o provocatoare. Chiar dacă, atunci când s-a născut, toți spuneau, că este un îngeraș - doar doarme și nu creează probleme. Totul însă s-a schimbat!
Cum sunt divizate rolurile între dvs.și soț în educația copiilor?
Cea mai mare parte a timpului îl petrec eu cu fetele, de aceea și de educație mă ocup în special eu. Mă strădui să le educ în severitate, desigur, nu prin aplicarea violenței, însă suficient de sever. Deoarece sunt fetițe și este inacceptabil să scapi momentul. Soțul petrece mai puțin timp cu copiii, această însă nu ne împiedică să acționăm în comun. Pentru noi este importantă susținerea reciprocă în educația copiilor. Dacă unul din noi a spus ceva față de copii, al doilea părinte este obligat să susțină cele spuse. Noi niciodată nu ne contrazicem față de copii, dacă nu suntem de acord cu anumite momente, putem discuta în patru ochi, însă nicidecum în fața copiilor. Dacă nu respecți această regulă, atunci autoritatea unuia dintre părinți va avea de suferit.
Care este rolul tatălui în educația fetelor?
Desigur, tatăl trebuie să fie un prieten. Noi ne străduim să fim copiilor noștri în primul rând prieteni. Consider, că tata nu trebuie să pedepsească fetele. Într-o oarecare măsură el trebuie să fie pentru fetițe o ”zînă magică”, care aduce cadouri, se joacă cu ele. Poate cineva nu va fi de acord, eu însă așa văd lucrurile, la noi în familie este în așa fel. Posibil, aceasta este un neajuns într-un singur caz – ele știu, că dacă eu le voi spune în magazin că nu cumpărăm aceasta , voi fi categorică până la capăt, iar soțul nu le va putea refuza.
Mama pentru fetițe – este un exemplu. Doriți să semene cu dvs?
Îmi doresc foarte mult să-mi educ copii, la fel cum am fost educată și eu. Uneori, urmăresc, cum se comportă acum domnișoarele de 16 ani și înțeleg, că niciodată în viață nu mi-aș fi permis lucruri similare. Vreau ca fetele mele să ia de la mine această educație corectă, poziția de viață corectă, să aibă o atitudine sinceră față de oameni, să li se formeze valori corecte. Astăzi mulți oameni au o viziune incorectă față de valori precum: familia, părinții, dragoste și respect. Și mai vreau ca ele să învețe de la mine să combine în propria persoană mai multe calități – eu sunt o persoană cu scopuri, mă consider o soție și o gospodină bună. Chiar dacă fetițele mele încă sunt mici, mă strădui deja să le învăț să fie îngrijite, deoarece pentru fetițe acest lucru este foarte important.
Ce lucruri importante ați învățat de la copiii dvs.?
Pot să spun, că am învățat să mă abțin. Acum, chiar dacă sistemul nervos este la limită, pot să mă consolidez și să fac abstracție. Odată cu apariția copiilor am devenit mult mai puternică. Și cel mai important- am învățat să iubesc altfel. A apărut încă un sentiment, care nu poate fi comparat cu nimic altceva-nici cu dragostea față de părinți, nici cu dragostea față de soț. Este ceva, ce conștientizezi treptat, nu în momentul când devii mamă, ci un pic mai târziu - când vezi un zâmbet conștient, când copilul întinde mîinuțele spre tine...Odată cu apariția copilului, prima jumătate de an, nu realizezi până la capăt ce ți s-a întâmplat. Peste ceva timp, însă știi cu exactitate, ce înseamnă dragostea de mamă și ce înseamnă copiii.
Fetițele au nume melodioase. Mila și Nina – cine le-a ales?
Numele Mila l-am ales eu, iar Nina a fost numită în cinstea mamei soțului. Apropo, când am încreștinat-o pe Nina, preotul de la biserică mi-a spus, că de vreo 10 ani nimeni nu a botezat copilul cu așa nume. Acest nume este foarte frumos, mie îmi plac nume vechi și nu îmi plac numele care sunt acum la modă.
Ecaterina, numiți trei lucruri, care garantează armonia în familie!
Primul – este dragostea, fără dragoste nu va fi o familie armonioasă.Al doilea lucru – respectul, și al treilea – înțelegerea. Eu aș mai adăuga și al patrulea lucru – încrederea!
