Adriana Ochișanu este interpreta care a spart toate stereotipurile legate de dragoste, în ciuda multor obstacole și prejudecăți. Acum câțiva ani, divorțul artistei de muzică populară a stârnit curiozitatea publicului, fiind unul din cele mai mediatizate din showbizul de la noi. Astăzi, Adriana Ochișanu formează oficial un cuplu cu procurorul Sergiu Zmeu, iar la începutul acestui an i-a adus pe lume un copil. Dorința de a deveni mamă de fată a avut-o dintotdeauna și a știut că, într-o zi, își va vedea visul împlinit. Pentru a nu „tulbura prea mult apele” care tocmai s-au liniștit, nu am discutat cu Adriana prețul fericirii ei, ci despre emoții pozitive și ceea ce o face împlinită.
Cu Sergiu am făcut cunoștința la niște prieteni de-ai noștri comuni.
Mi-a plăcut felul lui de-a fi – bărbat solid, serios!
N-am bănuit acest lucru. Deși, niciodată nu știi ce surprize îți rezervă viața.
Cu certitudine, cred în soartă. Destinul fiecărui om este scris de Cel de Sus, până a se naște. Mai puțin cred că omul are abilitatea de a schimba ceva.
Am învins multe greutăți, în numele ei. Am trecut printr-un divorț cu multe probleme, lacrimi… Viața e ca un ring de luptă. Cred că de aici pornește curajul de a fi o luptătoare. Să faci față și să reziști în anumite situații dificile este nevoie de multă tărie și voință.
Anul a început foarte frumos. Venirea pe lume a Mihaelei este o fericire imensă! Am trăit emoții de nedescris. Cred că este o binecuvântare de la Dumnezeu să devii din nou mamă, să îți ții pruncul în brațe și să te minunezi de acest pui de om, rodul unei mari iubiri. Sunt împlinită și fericită, am un băiat și o fată. Cu siguranță, Dumnezeu mă iubește, iar copilul ce mi l-a dat este o dovadă. (zâmbește)
Nu există bariere atunci când o femeie își dorește un copil de la omul pe care îl iubește. Deși există o vârstă-limită în acest sens, până la 45 de ani este admisibil să aduci pe lume un copil. Cu atât mai mult că medicina modernă face minuni în secolul nostru.
Ambele sarcini au fost ușoare, nu mi-au creat probleme. Am fost foarte activă, am cântat până în luna a opta. În primele luni de sarcină cu fetița am avut toxicoză, la prima sarcină a lipsit. Mihaela s-a născut mai micuță în comparație cu Cristian. Dar, cu siguranță, ambele sarcini au fost cea mai frumoasa perioadă din viața mea.
Desigur, s-a bucurat că nu va mai fi singur, că i-am adus pe lume o soră care îl va iubi, ca pe un frate mai mare.
Cristian încă nu a văzut-o. Are un program foarte încărcat, studiază mult. Se vor vedea la timpul potrivit. La acest moment nu primesc nicio vizită, copilul este prea mic și mi-e frică de virozele care bântuie în această perioadă.
Nu știu dacă sunt superstițioasă, deși, până la botez, evit să arăt la lume fetița. După sărbătorile de Paști, planificăm cu soțul să organizăm botezul Mihaelei, dar și petrecerea în cinstea micuței. Va fi o cumetrie cu tradiții, cumetri, voie bună ș.a.
Deocamdată, nu. Mi-am reluat activitatea și sunt foarte ocupată, implicată în diverse proiecte etc. Am mare noroc de mama soacră, care mă ajută cu Mihaela, dar și alți membri ai familiei.
Acum tot timpul meu liber i-l dedic Mihaelei. Mai nou, îmi place să colecționez îngerași, să croșetez și să gătesc rețete inedite.
Nu există prietenie între artiști, ci invidie și concurență. Am avut experiențe mai puțin plăcute la acest capitol, care mi-au dat o lecție. Am și învățat-o! Am câțiva prieteni buni, cu care ne leagă o prietenie de douăzeci de ani.
Una frumoasă, în care nu lipsește comunicarea, iar de aici vine și dragostea, și armonia.
În afară de muzică, cea mai mare realizare a mea sunt copiii. Îmi doresc sănătate, să ajung să mă bucur de ei și de succesele lor, să-i văd împliniți și fericiți.
Bună întrebare! Cred că dac-ar fi s-o iau de la capăt, tot drumul ăsta l-aș alege și tot viața asta aș trai-o.
Interviu realizat de Xenia Bugneac
