Vara – pentru mulți este cel mai iubit și mai așteptat anotimp al anului. Încep vacanțele, iar zilele răcoroase de primăvară sunt înlocuite de zilele fierbinți cu mult soare. Vara ne bucurăm din plin de soare și căldură, putem merge în excursii și călătorii.
În anii de școală, în fiecare septembrie scriam cu toții compuneri pe tema ”Cum mi-am petrecut vara?”. Aducându-ne aminte despre această bună tradiție, eroii noștri călători ne vor povesti despre vacanțele lor de vară. Prima compunere a fost prezentată de renumitul fotograf Elena Goroshka...
Nici nu visam la o asemenea vară chiar dacă cineva îmi promitea să mi-o organizeze în acest fel!
Pot spune cu fermitate că vara a început în luna ianuarie, în Puerto Rico. Desigur, după o jumătate de lună am revenit la Paris, cuprins de răceala lunii februarie, însă, energia soarelui din Puerto Rico mă însoțea pretutindeni, probabil că de asta am și fost atrasă să merg în India – din nou vară. În acest fel, anul acest, eu am avut 3 anotimpuri de vară – una la Puerto Rico, a doua în India și a treia a început în Moldova și lucrurile au mers în continuare de la sine.
În primele zile de vară, Parisul m-a cuprins din nou în brațele sale, am fotografiat aici cel mai distractiv și hazliu cuplu din lume. Ador munca mea pentru că permanent am ocazia să întâlnesc oameni frumoși și interesanți! Iar ca amintire îmi rămân cărți poștale și multe zâmbete.
Mai târziu am ajuns în Italia. A fost cel mai vesel zbor din viața mea, tot avionul asculta concertul live al vedetelor din Moldova. Cel mai beat și fericit zbor spre văile toscane unde se servește cel mai bun vin, unde se află castelul cu camere secrete și fantome, unde sunt licurici și unde am luat parte la nunta perfectă a anului.
Toate acestea au completat vacanța mea în Italia. Datorită acestor oameni, ”m-am teleportat în Evul Mediu, apoi Celentano ne-a cântat piesa Italiano Vero, sub acompaniamentul lui Boris Covali se rupea ringul de dans, iar Natalia Gordienko a aprins o horă în Italia încât ne vor mai ține minte încă multă vreme.
Am părăsit Italia pentru două săptămâni după care am revenit. Florența mi s-a părut plictisitoare, iar Veneția ar fi fost ideală dacă nu erau turiști. Am îndrăgit insula Burano. Este unica locație unde te poți simți într-o adevărată poveste.
Casele multicolore te fac să zâmbești, bătrânelele italiene ospitaliere, reflecția din apă și pictorii mei îndrăgostiți pe care i-am fotografiat cu satisfacție în cadrul acestui decor.
Veneția mi-a mai dăruit un cuplu pe care am reușit să-l fotografiez în pofida timpului limitat. Pluteam prin canalele, și acest fapt mă supăra cel mai tare, pentru că gondolierul nostru merita cu îndrăzneală acest titlu! El era un adevărat gondolier! Inițial, ne-am înțeles că ne vom opri pentru a face fotografii acolo unde vom dori, nici nu bănuiam că acest lucru va deveni imposibil pe apă. De aceea, gondolierii îmi trezesc doar emoții negative! Însă, nu toate merg strună în timpul călătoriilor.
A urmat Spania. M-am îndrăgostit pentru a doua oară de Barcelona. Nicăieri în lume nu am mâncat atât de gustos ca acolo! Și undeva în adâncul sufletului, tot timpul vreau să revin nu din cauza capodoperelor lui Gaudi. Ci, anume pentru a mânca tapas. Nu încape îndoială, Gaudi te cucerește. Sagrada Familia este locul ce trebuie vizitat de fiecare locuito al Terrei! Am fost de două ori acolo, și de două ori, acest obiect mi-a generat lacrimi, bucurie, admirație, milă, tristețe. Nu veți crede, dar eu pentru prima dată am fost la grădina zoologică pentru a vedea girafe! Ce mai animale mișto. Ce buze au, piele, și înălțimea?! Pentru mine a fost o descoperire incredibilă. M-am simțit în pielea unui copil!
Săptămâna petrecută la Barcelona s-a încheiat foarte repede. Am trecut prin Italia și iată că am ajuns acasă în Moldova. Doar câteva zile, cât să-mi strâng valizele pentru a porni din nou la drum și un zbor îndelungat peste toată Europa în America, care a fost închisă pentru mine atât de mult timp. Două refuzuri pentru viză n-au fost o piedică pentru mine. Dumnezeu le trimite, uneori oamenilor buni îngeri care le implementează visele în realitate. Și iată, în pofida la tot, sunt în zbor spre Boston, la sora mea pe care nu am mai văzut-o de doi ani și care nici măcar nu bănuiește despre surpriza pe care urma să i-o fac! A fost cea mai mare fericire pe care am avut-o vara aceasta! Când mi-am îmbrățișat mult iubita soră care nici astăzi nu-i vine să creadă că lucrurile s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat.
Nu m-am reținut mult timp la Boston. Trebuia să merg mai departe – la Washington. M-a întâlnit o femeie înger care m-a invitat în capitala Americii și datorită căreia am ajuns peste ocean. Câteva zile la Washington și am mers la New-York. Junglă de piatră! Furnicar! Nu ai unde arunca un măr! Toți sunt la loc vizibil și fiecare trăiește în lumea lui! Un ritm nebun!Oare câte forțe trebuie să ai și cât de rezistent la stres trebuie să fii pentru a rezista în haosul care se petrece acolo?! În pofida haosului, fiecare – asemenea unei furnici, aleargă pe traiectoria sa. Fiecare este ocupat și nu pierde nici un minut. Jos pălăria pentru persoanele care locuiesc la New-York! Sunteți adevărați eroi pentru mine! Niciodată nu am mai văzut așa frumusețe din zgârie nori. Fără nicio îndoială, vreau să revin acolo! Doar că nu pentru totdeauna.
New-Yorkul, de asemenea, mi-a dăruit oameni frumoși și cunoștințe plăcute. Revin la Boston pentru a mai sta cu sora, să savurez din liniștea pădurii care este chiar în spatele casei sale.
Câteva zile în New Hampshire, cascade frumoase, un lac cu apă limpede. Vara este în toi!
Însă, nu m-am odihnit mult timp. Schimb biletul retur și apropii data până în septembrie. Chiar și în America sunt oameni de-ai noștri, care dau o mână de ajutor, îmi fac reclamă, îmi fac cunoștință cu noi persoane. Am primit invitație la Chicago. Și cum de am ajuns să fotografiez la Chicago persoane originare din Ucraina. Ne-am distrat împreună de minune! Multe fotografii, multe impresii, de parcă ar fi fost un film.
Recunosc sincer, îmi era dor de casă. Îmi era dor de toți cei care mă așteptau. Acum am revenit și nu veți crede, dar plec din nou. Îmi închei vara în Grecia. După 20 septembrie vă aparțin în totalitate! Nu știu dacă Moldova mă va ține mult acasă, însă, toți cei care au nevoie de mine pot să-mi scrie, să mă sune – voi fi bucuroasă. Salutare tuturor și sincere felicitări cu ocazia sosirii toamnei!
