Cum mai sunt elevii de azi față de cei de acum… 10 ani? Sunt ei mai afectați de invazia tehnologiei? Mai distrași de telefoane? Care sunt cele mai mari probleme pe care le întâmpină la școală? Cum arată în viziunea dvs elevul ideal? Răspund două doamne profesoare.
„Mulți elevi știu să folosească avantajele tehnologiei ca niște nativi“ – Emilia Căprar, profesoară de matematică
„Elevii de azi sunt mult mai conștienți de drepturile lor. Cunosc mai bine regulamentele care-i privesc și apelează la ele când pot avea un avantaj. Chiar elevii buni și conștiincioși au probleme de atenție și de înțelegere a textului.
În ultimii ani am auzit destul de des scuza: «Nu am observat că se spunea în datele problemei…» sau «Nu am înțeles că cereau și…» Dar sunt mai conștienți că doar diploma nu le asigură viitorul.
Mulți elevi știu să folosească avantajele tehnologiei ca niște nativi, doar o parte se lasă controlați și distrași de ea. Probleme? Gestionarea relațiilor cu colegii este una din probleme.
O altă problemă pe care o întâmpină elevii la școală este neadaptarea programei școlare la viața de dincolo de zidurile școlii.
Ce elevi mi-ar plăcea să am? Curioși, morali, corecți, politicoși, educați, să aplice aceleași unități de măsură fie că este vorba despre ei fie că este vorba despre ceilalți.“
„Sunt cu adevărat «postmoderni», în sensul unei culturi a fragmentului, a suprafețelor, a gândirii rapide, a informației livrate de-a gata din mediul tehnologic“ – Dorica Nicolae, profesoară de limba română la Colegiul Naţional „Iulia Hașdeu“, Bucureşti
„În mare, nu sunt așa «diferiți», au aceleași probleme ale adolescenței, cărora le dau, însă, răspunsurile generației «digitale» și ale mediului din care provin – familia, grupul social.
Din păcate, cred mai puțin în școală – în școala românească îndeosebi, ca posibilitate de formare. Dar aici cauzele sunt multiple.
Sunt afectați la nivelul percepției, sunt cu adevărat «postmoderni», în sensul unei culturi a fragmentului, a suprafețelor, a gândirii rapide, a informației livrate de-a gata din mediul tehnologic.
Dar poate e firesc să fie așa. Telefoanele fac un rău imens în școală, mai mult de jumătate din atenția lor se duce pe telefon în timpul orelor, plus că tentația copiatului – chiar și atunci când ar putea să scrie cu capul lor – este mult mai mare.
Adică integrarea tehnologiei în învățare înseamnă cu totul altceva decât a-i lăsa pe elevi cu telefoanele mobile sau a le da tablete. De altfel, în foarte multe țări din Europa nu au voie cu telefonul în timpul orelor.
Finanțarea deficitară, remunerația proastă a dascălilor, reformele «după ureche» și permanentizate, curriculum necorelat și aglomerat, disprețul elevilor și al părinților față de școală și față de profesori, alimentat de cauze reale, dar și de o proastă înțelegere a „modernizării“, lipsa de atenție și interesul scăzut pentru cunoaștere.
Urăsc să aud sintagme precum «nu v-am făcut tema, doamna», «să-i fac referatul lu aia…» E poate și vina lipsei de pragmatism a școlii că elevii nu mai au impresia că învață pentru ei, că lor le folosește, nu scriu pentru profesori sau pentru școală, o simplă obligație nefolositoare.
Cred că atitudinea este marea problemă în școală, și a elevilor, și a profesorilor, și a părinților. Se văd în tabere diferite de la început, ca niște inamici, nu văd că aparțin de fapt aceleiași tabere.
Sincer, nu-mi doresc elevul ideal, n-aș ști cum să procedez cu el. Am foarte mulți elevi la care țin, lucrez cu mare plăcere cu ei. Caracterul elevului se vede de mic, ca și la oamenii mari.
Deschiderea, onestitatea, dorința de a cunoaște și de a progresa, respectul pentru cei din jur, încrederea în ceilalți, creativitatea – sunt trăsături pe care le are orice elev «ideal».“
