Să iei decizia de a-ți lăsa copilul singur în casă nu este deloc ușor, ci, din contră, este ceva la care trebuie să reflectezi cu toată responsabilitatea. Înainte de toate însă, trebuie să știi că experții au identificat câteva situații în care sub nicio formă nu ar trebui să-ți lași copilul singur acasă și pe care orice părinte ar trebui să le ia în calcul.
• Bebelușii și copiii mai mici (până în 8-9 ani) nu ar trebui sub nicio formă lăsați singuri în casă nici măcar pentru câteva minute, chiar dacă ar dormi în intervalul respectiv. Gândește-te numai la cât de speriați ar fi dacă s-ar trezi între timp și s-ar vedea singuri, ca să nu mai punem la socoteală faptul că oricând ar putea interveni o situație căreia ei nu i-ar putea face față.
• Copiii sub 11-12 ani nu prea știu ce să facă într-o situație de urgență. De aceea, nu-i vom lăsa singuri până nu suntem convinși că ei ar ști bine ce să facă în anumite situații și chiar și așa nu trebuie să permitem să rămână singuri pentru prea multe ore.
• Chiar dacă un copil este mai mare de 12 ani, dar știi că nu se simte deloc în largul său când nu este în preajma unui adult, atunci nu trebuie să-l lași singur în casă.
• Dacă ai mai mulți copii, nu te baza pe faptul că cei mai mari vor avea grijă cu toată responsabilitatea de frații mai mici. Cu toate acestea, într-o situație extremă, îți poți lăsa copiii singuri în casă, dar numai dacă știi sigur că aceia care sunt mai mari ar ști ce să facă în anumite situații neprevăzute și dacă micuții se simt pe deplin confortabil în preajma lor.
Iar dacă nu ai încotro și trebuie neapărat să-ți lași copilul singur în casă, ia legătura totuși cu un adult de încredere, cu care copilul ar putea lua oricând legătura și care, într-o situație extremă, ar putea ajunge la voi acasă înaintea ta.
Cel mai important însă, întrucât nu putem vorbi de o vârstă exactă de la care ne-am putea lăsa copilul singur acasă, este să încerci să evaluezi nivelul de maturitate al copilului tău. Numai așa te poți orienta și poate să ți se confirme sau, dimpotrivă, să ți se infirme, decizia de a-i permite copilului să rămână singur în casă.
Indiciile menite să ne arate că un copil este suficient de matur pentru a putea rămâne singur acasă
Cât de matur este copilul din punct de vedere fizic
Când ne raportăm la acest criteriu, trebuie să luăm în calcul următoarele:
• Copilul este suficient de înalt și are putere să închidă/să deschidă uși/ferestre/porți
• Copilul știe să folosească, în siguranță, anumite electrocasnice precum cuptor cu microunde, cuptor electric, toaster etc.
• Copilul știe să se îmbrace/ să se încalțe în mod adecvat?
Cât de matur este un copil din punct de vedere intelectual
Pentru a te convinge că ar putea rămâne singur acasă, un copil ar trebui:
• Să poată scrie fără probleme un SMS
• Să poată scrie, citi și reține orice fel de mesaj scris
• Să poată prelua un mesaj
• Să fie capabil să dea și să primească instrucțiuni
• Să înțeleagă și să descrie regulile casei
• Să știe proceduri legate de siguranță și proceduri de urgență.
Cât de matur este un copil din punct de vedere social/emoțional
Ca să fii cât de cât împăcată cu ideea că al tău copil poate rămâne singur în casă, ar trebui să iei în calcul următoarele aspecte:
• Dacă micuțul se simte confortabil cu gândul că va trebui să aibă grijă singur de el însuși
• Dacă se simte în largul său chiar și când tu/alți membrii ai familiei nu sunteți în preajma lui
• Dacă se simte confortabil în situația în care, pentru un anumit interval de timp, nu s-ar bucura de contacte sociale.
Dar dacă observi că nu se simte deloc în siguranță singur și nu are încredere în abilitățile sale de a avea grijă de el pentru câteva ore, înseamnă că nu este încă pregătit să fie lăsat singur în casă. Sunt cazuri în care și copii de 12-13 ani simt că nu pot face față unei asemenea situații, așa că nu exclude să te vezi și tu în situația de a nu putea să-ți lași copilul singur în casă. În schimb, dacă îți poți răspunde afirmativ la cele trei întrebări de mai sus, atunci te poți gândi serios că îți poți lăsa copilul singur în casă. Iar în acest caz, apucă-te să-l pregătești pe deplin de această situație, astfel încât să se bucure de cât mai multă siguranță.
Ce să faci pentru a-ți pregăti copilul să rămână singur acasă
Pentru a te convinge și mai mult asupra faptului că al tău copil poate rămâne totuși singur acasă, este ideal să începi să-l pregătești pe deplin pentru această experiență. Iată cum ar trebui să procedezi:
Lasă-ți copilul singur pentru un interval mai scurt, de exemplu pentru 25-30 de minute. Vezi cum s-a descurcat în lipsa ta, discutați despre cum s-a simțit și despre ce ar fi bine să facă când nu ești și tu acasă.
Învață-l câteva reguli legate de situațiile de urgență
Te vei simți mult mai bine știind că ar ști ce să facă în anumite situații de urgență. Nu mai sta pe gânduri și obișnuiește-l cu următoarele:
• Să apeleze numărul de urgență și să știe ce să spună când dispecerul îi răspunde
• Să știe cum funcționează sistemul de siguranță al casei (de pildă, alarma)
• Să deschidă ușile și ferestrele
• Să știe foarte bine să utilizeze toate tipurile de telefon (fix sau mobil)
• Să aibă mereu o lanternă la îndemână și să nu intre în panică în cazul unei întreruperi de curent
• Să utilizeze perfect cuptorul cu microunde sau cuptorul electric
• Să știe măcar un minimum de reguli pentru a se descurca în oricare dintre situațiile exemplificate: dacă în bucătărie ar fi fum, dacă alarma de fum din casă s-ar declanșa, dacă un străin sună la ușă, dacă este o pană de curent, dacă în vecinătate ar izbucni un incendiu, dacă ar fi un cutremur, dacă ar fi o furtună cu descărcări electrice, dacă ar fi cineva care ar suna să întrebe despre unul dintre părinți etc..
Nu uita să discuți cu copilul oricare dintre situațiile de mai sus și, fără a-i crea panică, explică-i foarte clar cum s-ar putea descurca.
Și, desigur, dacă iei decizia de a-l lăsa singur în casă pentru un anumit interval, acest fapt nu înseamnă că îl vei lăsa complet singur. Așa cum s-a menționat anterior, străduiește-te să intri în legătură cu un adult de încredere, pe care copilul să se poată baza măcar cât de cât în intervalul în care tu nu ești acasă.