Câtă fericire este să îţi iei pentru prima dată în braţe copilaşul nou-născut! Dar în acest moment mama observă cu groază că micuţul cu un ochi se uită la ea, iar cu altul – la tatăl care stă alături! Strabism! Exact, este strabism. Dar este încă prea devreme să vă pierdeţi cunoştinţa.
Strabismul normal la nou-născut
Pentru un nou-născut, o oarecare lipsă de focalizare este un fenomen normal. El se observă practic la toţi micuţii. Ca urmare, se consideră excepţie de la regulă mai degrabă lipsa strabismului la bebeluşi.
Vorbim aici despre un strabism funcţional, iar cauzele lui sunt banale. În primul rând, muşchii bebeluşilor sunt încă foarte slabi şi, ca orice muşchi, au nevoie de antrenare. În al doilea rând, un copil trebuie să înveţe să folosească aceşti muşchi. Aceasta poate părea ciudat, pentru că pentru noi, adulţii, ce poate fi mai simplu decât să ne uităm în sus, în jos, în dreapta, în stânga… Pentru noi este într-adevăr simplu, pentru că ne folosim ochii deja de mulţi ani. Copilul însă a început să înveţe aceste lucruri abia cu câteva zile în urmă. Nu totul îi iese in prima, de aceea ochişorii micuţi nu îşi ascultă stăpânul: ba se uită spre vârful nasului, ba în două părţi diferite… Va trece foarte puţin timp şi micuţul va învăţa să îşi controleze mişcările ochilor.
Când trece strabismul funcţional al nou-născuţilor?
De regulă, în decurs de câteva săptămâni micuţul stăpâneşte destul de bine arta mişcării sincronice a ochilor. Uneori acest proces durează 4-6 săptămâni, dar nici acest lucru nu trebuie să ne îngrijoreze. Este prea devreme să vă gândiţi la profilaxia strabismului.
Reţineţi regula principală: jucăriile nou-născutului trebuie să fie suficient de mari şi trebuie agăţate deasupra pătuţului pe mijloc, la distanţa, cel puţin, a unei mâini întinse. Aceste recomandări trebuie respectate şi de părinţii care nu au observat niciodată la copiii lor semne de strabism.
E timpul să acţionăm: strabismul nu trece…
Dacă micuţul dumneavoastră a împlinit deja jumătate de an, iar fenomenul descris mai sus nu trece, sau aţi observat că o pupilă ori ambele sunt înclinate de la centru, în aceeaşi direcţie, putem vorbi despre patologie şi este cazul să vă adresaţi specialiştilor. De ce aceasta s-a întâmplat tocmai copilului dumneavoastră?
Cauzele strabismului pot fi destul de multe:
- complicaţiile din timpul sarcinii, inclusiv infecţiile suportate de mamă în această perioadă;
- naşterea complicată şi bolile neurologice ale copilului datorate acesteia;
- bolile infecţioase suportate în primele luni de viaţă;
- diversele boli de ochi sau traumatismele lor fizice;
- predispoziţia genetică.
Dacă unul dintre aceste puncte se referă la copilul dumneavoastră, atenţionaţi oftalmologul şi neuropatologul. Cunoscând cauza primară, medicii vor alege mai uşor tactica corectă de tratament.
Strabismul este o boală care se tratează destul de greu: cu cât mai devreme vă veţi adresa după ajutor, cu atât mai multe şanse de reuşită aveţi. Nu este exclus că în acest caz metodele conservative de tratament vor fi suficiente – solicitarea vizuală a ochiului bolnav, corecţia cu ajutorul ochelarilor, folosirea picăturilor de ochi care relaxează muşchii.
Dar chiar dacă gradul de strabism este foarte înalt şi copilul nu va putea evita o intervenţie chirurgicală, aceasta trebuie efectuată, preferabil, în primul an de viaţă. Doar în acest caz se creează condiţii pentru formarea unei vederi binoculare normale, iar aceasta este baza însănătoşirii funcţionale.
Copilaşul dumneavoastră, desigur, în pofida tuturor circumstanţelor, va rămâne pentru dumneavoastră cel mai frumos şi cel mai iubit, dar în viaţă va avea mari probleme din cauza acestui defect. Gândiţi-vă la acest lucru şi dacă micuţul dumneavoastră prezintă semne de strabism nu închideţi ochii la problemă, ci înscrieţi-vă cât mai repede la un oculist pediatru.
