Despre cistită s-a spus și s-a scris mult. Însă, nici un autor nu vorbește despre legătura dintre inflamația vezicii urinare și afecțiunile ginecologice – vaginita, candidoza, infecții genitale ș.a.m.d.
Cistita reprezintă una dintre cele mai răspândite afecțiuni urinare în rândul femeilor. Într-o măsură sau alta, simptomele cistitei se manifestă cel puțin o dată în viață la mai mult de jumătate dintre femei. Pentru cineva, cistita devine o pacoste, însă, pentru alte femei viața devine un adevărat infern, din păcate. Și asta se întâmplă destul de des.
Se poate spune cu certitudine că cistita ”a avut mai puțin noroc”: această afecțiune ține de două specialități medicale - urologie și ginecologie. Însăși, inflamarea vezicii urinare este o afecțiune urologică, care în marea majoritate a cazurilor, generează cistita - tulburarea florei vaginale – o problemă, deja, de ordin ginecologic. Reiese că, în condițiile unei abordări profesionist, femeia bolnavă de cistită, trebuie să fie tratată concomitent e doi medici – urolog și ginecolog.
Cistita – inflamația mucoasei vezicii urinare. Sunt cistite toxice, alergice, ne infecțioase – aceste forme sunt o raritate și nu ne vom referi la ele. În marea majoritate a cazurilor, cistita este generată de o infecție sau alta. De cele mai multe ori, este vorba despre bacteriile patogene - E coli, stafilococ, streptococ și altele. Rar, dar există cistite legate direct de infecțiile genitale, cum ar fi de exemplu, cele ureaplasmatice.
Infecția ajunge prin uretră în vezica urinară a femeii. Uretra femeii este scurtă, iar bacteriilor le este foarte ușor să o parcurgă. În uretră, însă, de cele mai multe ori bacteriile vin din vagin. Practic întotdeauna, cistita este legată de inflamarea vaginală – vaginită sau tulburarea microflorei vaginale - vaginita bacteriană.
De regulă, acutizarea cistitei este legată de suprarăcirea organismului. Da, într-adevăr, suprarăcirea reduce rezistența organismului, în special receptorul imun local, în rezultat, infecția se răspândește activ și ajunge în vezica urinară generând o reacție inflamatoare. Pe de altă parte, practica arată că, de cele mai multe ori, inflamația vezicii urinare este legată de un act sexual deosebit de pasional sau pur și simplu, cu viața sexuală regulată. Uneori, acutizarea cistitei este asociată cu ciclul menstrual.
Simptomele cistitei
Inflamarea vezicii urinare se manifestă, în primul rând, prin faptul că urinarea are loc mai frecvent decât de obicei. Totodată, femeia vrea foarte mult să meargă la toaletă, însă, cantitatea de urină eliberată nu corespunde senzațiilor. De multe ori, femeile simt durere la finalul urinării, uneori, în urină apare sânge. În cazul cistitelor acute, se înregistrează febra, apar dureri în partea de jos a abdomenului. Dacă se dezvoltă așa-numita formă de col a cistitei, iar în geneză este afectat și sfincterului urinar, se pot înregistra epizoade de nereținere a urinei.
Cistita nu trebuie confundată cu uretrita – inflamarea uretrei. Uretrita se manifestă prin disconfort, durere, senzație de arsură sau durere ascuțită la urinat - și nimic mai mult. De multe ori, aceste afecțiuni se generează reciproc, însă, nu întotdeauna se întâmplă așa.
De multe ori, la primele simptome de cistită, femeia ascultând sfaturile prietenelor sale, își administrează câteva pastile antibiotice. Simptomele afecțiunii se anihilează până la o nouă acutizare. Și asta poate dura ani de zile.
În marea majoritate a cazurilor, dezvoltarea cistitei este asociată cu infecțiile vaginale.
În mod normal, în vaginul femeii se află microflora. Baza acesteia este compusă din aș numitele lactobacterii, există, de asemenea, un număr mic de bifidobacterii și alte microorganisme. Toți acești microbi există într-un echilibru ecologic, numărul acestora este controlat reciproc și nu permit niciunui microorganism să pătrundă în vagin.
Sub influența diferitor factori, acest echilibru poate fi perturbat. Acești factori sunt diverși – începând de la stresuri și suprarăcire până la schimbări hormonale, sarcină sau renunțarea la contraceptivele orale. Perturbarea echilibrului constă în faptul că una din coloniile microorganismelor se înmulțește semnificativ și le inhibă pe restul. Poate fi vorba despre ciuperca Candida, iar afecțiunea ce va apărea se va numi candidoza vaginală. Putem vorbi despre gardnerella – în acest caz, afecțiunea se va numi vaginită bacteriană. Putem vorbi despre o infecție genitală - ureaplasmosis, trihomoniaza, chlamydia. Poate fi vorba despre orice fel de microorganisme cu activitate patogenă.
De multe ori, disbacterioza vaginală este însoțită de disbacteroza intestinală, generată de același patogen.
Diagnosticarea cistitei
Cistita este ușor de diagnosticat – simptomele specifice, neregulile în analiza urinei, creșterea considerabilă a bacteriilor în urină, semne de inflamație la ultrasonografie, citoscopie, biopsie. Însă, din cele menționate mai sus, reiese că pentru diagnosticarea cistitei trebuie examinate și organele genitale ale femeii. De aceea, femeia cu cistită trebuie să facă și analizele necesare pentru depistarea infecțiilor genitale și pentru examinarea microflorei vaginale. Ultrasonografia organelor urinare va permite excluderea afecțiunilor tangente. De regulă, aceste examinări sunt suficiente.
Există câteva reguli pe care trebuie să le respecte fiecare femeie care suferă sau care este dispusă să facă cistită. Iată care sunt acestea:
Să evite suprarăcirea - să nu stea așezată pe suprafețe reci (pământ, beton), să nu se scalde în apă rece, să nu poarte fuste scurte toamna și iarna ș.a.m.d.
Să aibă grijă de dieta sa – tot ce este piperat, acru, prăjit, sărat, marinat și băuturile alcoolice trebuie de consumat în cantități reduse, iar după să se consume multă apă.
Să bea cât mai multe lichide, cel puțin 2 litri pe zi, numai nu ceai, cafea și apă gazată, cea mai optimă variantă este apa curată, apa minerală necarbogazoasă sau sucuri fără conservanți.
Tratarea bolilor inflamatorii cronice: anginele frecvente, amigdalită cronică, dinți cariați – toate acestea nu sunt propice pentru sănătate.
Dacă scaunul nu este regulat și vă confruntați des cu constipații sau diaree trebuie să vă corectați dieta în așa fel încât să excludeți tulburările de scaun. Pentru că acestea au o tangență directă cu problemele legate de vezica urinară.
Atunci când mergeți la toaletă, ștergeți din față în spate, în nici un caz invers! Încercați să vă spălați după fiecare vizită la toaletă.
Dacă aveți un mod de viață sedentar, străduiți-vă să faceți puțină mișcare cu durata de 5-10 minute în fiecare oră.
Dacă utilizați tampoane în timpul ciclului menstrual, acestea trebuie schimbate odată la fiecare 2 ore. Este cu mult mai bine să folosiți absorbante.
Trebuie să mergeți la toaletă la fiecare 2 ore chiar dacă nu vă doriți acest lucru.
Mergeți regulat la medic, ar fi perfect dacă ați merge la un specialist înalt calificat în urologie.
Tot aici ar fi corect să menționăm câteva reguli de igienă în ceea ce privește viața intimă. Pentru că și acestea, de multe ori, sunt strâns legate cu problema la care ne referim.
Nu se poate de trecut de la actul sexual anal la actul sexual vaginal, sau de la mângâierile în zona anală la vagin.
Încercați să mergeți la toaletă înainte și după actul sexual.
Încercați să aveți o viață sexuală regulată fără episoade de reținere prelungită, sau dimpotrivă, activitate ieșită din comun.
Nu uitați de contracepție și profilaxie. Cel mai bine ar fi să combinați prezervativul cu antiseptice și spermicide. Nu uitați că bolile cu transmitere sexuală se trnsmit și prin sexul oral și anal!
Chiar dacă nu există motive, la fiecare jumătate de an, ar trebui să faceți o vizită la ginecolog și să vă controlați în privința BST.
Șui, în sfârșit, dormiți suficient, plimbați-vă mai des în aer liber, consumați mai multe fructe și faceți sport.
