Multe femei spun că au simțit cel puțin o dată dureri în timpul sau după actul sexual, dar cele mai multe dintre ele refuză să vorbească despre acest subiect fie cu partenerul, fie cu un medic specialist.
Apariția acestor dureri ar trebui să fie un semnal de alarmă – așadar, este important să mergi la medicul ginecolog pentru a identifica motivele pentru care plăcerea este înlocuită cu o suferință fizică.
În funcție de locul unde este focarul durerii, poate fi vorba de dispareunie superficială sau dispareunie profundă. De obicei, în primul caz, durerea apare la penetrare, fiind resimțită la nivelul vaginului sau la nivelul labiilor. Uneori, zona genitală poate să fie dureroasă la atingere chiar și timp de câteva minute după finalizarea actului sexual. În cazul dispareuniei profunde, durerea este ca un junghi resimțit în interior pelvisului în timpul sau după contactul sexual, senzație ce persistă chiar și până la câteva ore după sex.
În cazul dispareuniei superficiale, cauzele includ:
• Cicatrici chirurgicale (de exemplu, în cazul femeilor care au născut sau au suferit intervenții chirurgicale);
• Himen intact (atunci când femeia este încă virgină);
• Vaginism (disfuncţie sexuală feminină în care muşchii vaginului se contractă involuntar, raporturile sexuale devenind dureroase);
• Bartholinita (inflamații la nivelul glandelor Bartholin, care se mai numesc și glande vulvovaginale și care se regăsesc lângă deschiderea vaginului);
• Vulvodinia (durere cronică apărută în zona vulvară, pentru care nu au fost identificate încă posibile cauze).
Cauzele dispareuniei profunde pot fi:
• Infecția cu chlamidia, mycoplasma/ureaplasma
• Afecțiunile din sfera genitală: prezența endometriozei, a bolii inflamatorii pelvine, a chisturilor ovariene, prolapsul uterin, fibromul uterin etc;
• Prezența unei infecții la nivelul intestinului sau a aparatului urinar;
Uneori, femeile pot simți simptome care se potrivesc ambelor tipuri de dispareunie. Printre cauzele comune se numără:
• Traumele la nivelul vaginului (o naștere complicată sau mutilare genitală);
• Lubrifiere deficitară în momentul contactului actului sexual;
• Atrofia vaginală.
Este important de știut că, în majoritatea cazurilor, dispareunia se poate trata, tratamentul fiind stabilit de către medicul ginecolog, în urma controlului de specialitate și în funcție de particularitățile simptomelor.
Afecțiunea se tratează fie pe cale medicamentoasă: antibiotic, antimicotic, terapie estrogenica in menopauză, lubrifiant sexual în perioada de alaptare, fie printr-o intervenție chirurgicală (în cazul prolapsului genital).