Alopecia (analogul științific al termenului ”a cheli”) – este căderea anormală (mai mult de 100 pe zi) a părului până la dispariția lui completă de pe cap și corp. Părul este derivatul pielii și îndeplinește câteva funcții importante: sensibilitatea tactilă (simțul atingerii), schimbul de căldură cu mediul înconjurător, caracteristicile sexuale secundare (mustață și barbă pentru bărbați), de protecție (sprâncene, gene).
Plus la toate, pentru că durata de viață a părului este de 3-5 ani, după componența sa fizică, se poate determina cum se alimentează persoana, ce substanțe benefice îi lipsesc la acel moment, impactul factorilor profesionali și uzuali. Nu este de mirare faptul că pierderea părului trezește neliniște serioasă! Din nefericire, alopecia poate apărea la orice vârstă sub influența factorilor nocivi. Însă, cel mai frecvent gen de alopecie este cel androgenetic și începe la vârsta de 30-35 de ani. Căderea părului poate apărea din diferite motive, uneori acest fenomen este un indicator al unei stări nesatisfăcătoare a organismului în general. De aceea, este important de a nu aplica autotratamentul (substanțe farmaceutice și cosmetice), ci de a consulta specialistul dermatolog. Doar el va stabili cauza căderii părului și va prescrie tratament ceea ce vă va permite să păstrați părul și sănătatea. În funcție de cauze sunt menționate câteva tipuri de alopecie:
• Difuză (simptomatic) alopecia - căderea puternică a parului uniform pe toată suprafața capului. Acest tip de alopecie reprezintă un simptom pentru asemenea procese globale cum ar fi stresul, probleme hormonale, ca urmare a administrării medicamentelor (chimioterapia), operații, traume și infecții, radiație, intoxicații, diete severe. Totuși, în asemenea cazuri, rădăcina părului nu moare, de aceea, tratamentul constă în lichidarea cauzelor ce au determinat căderea părului și stimularea creșterii acestuia (alimentația corectă, măști și balsamuri pentru tratament, fizioterapie). În medie, părul se reface în jumătate de an.
• Alopecia areată - căderea parului pe corp și cap, sub formă de zone rotunjite pe pielea normală. Cauzele acestei forme nu au fost studiate cu exactitate, este posibil ca un rol important în generarea acesteia să joace stresul, ecologia, diverse traume și boli. Această formă de alopecie se tratează cu unguente hormonale speciale cu care se ung porțiunile de piele afectate.
• Alopecia cicatriceala apare pe porțiunile afectate de piele și în locul traumatismelor, tăieturilor chirurgicale, inflamațiilor vindecate. În orice fel de cicatrice se schimbă structura pielii și se substituie cu țesut conjunctiv fără foliculi de par. Unicul tratament posibil - chirurgical (transplant de par sau excizia cicatricei și înlocuirea acesteia cu o cusătură cosmetică fină).
• Alopecia androgenetică – cea mai frecventă. 95% dintre bărbați și 70-75% dintre femei pierd părul anume din această cauză. La baza acestei afecțiuni stă predispunerea genetică generată de hipersensibilitatea foliculilor de par de pe frunte și coroana de testosteron.
Testosteron și alopecia. Care este tangența între testosteron și pierderea părului ?
Însuși hormonul nu este periculos, dar sub influența unei enzime speciale (5-alfa-reductaza) generează dihidrotestosteron toxic. El generează substituția foliculilor cu țesut conjunctiv peste 10-12 ani de la debutul bolii. Severitatea alopeciei depinde de sensibilitatea foliculilor la DHT, care este determinată genetic. Totodată, genetica ”proastă” se transmite în 75% din cazuri pe linie maternă și doar o pătrime pe linie paternă. Cu această formă de alopecie se poate lupta medicamentos (preparate care îmbunătățesc circulația în foliculi și fermenți de blocaj), terapia laser sau transplantul de păr. Direcții de perspectivă – clonarea părului și stimularea foliculilor inactivi. Astăzi, există multe soluții împotriva căderii părului. Adresarea la timp la medic și abordarea în complex a curei de tratament este garantul succesului și secretul unui păr frumos și sănătos.
