Având în vedere că ne-am confruntat, eu și micuța mea fiică, cu tema dureroasă a colicelor, vreau să vă împărtășesc din experiența noastră. Colicele ne-au surprins, practic, în a șasea zi de la naștere. Nicole plângea, întindea piciorușele și lovea cu ele, dormea rău noaptea. Medicul pediatru de la maternitate ne-a recomandat Bobotic (un analog al Espumisanului), câte 2-3 picături în caz de necesitate. La început acest preparat parcă ne ajuta, însă cu timpul numărul de picături a crescut până la doza completă (8-10 picături), iar efectul era zero. La două luni am decis să încerc și altceva.
Preparatul homeopatic de producție canadiană se numea Kids Colic. Nici nu am reușit să înțeleg dacă ne-a ajutat sau nu, că s-a și terminat. Am încercat, de asemenea, să pun pe burtică un scutec cald, dar nici acest remediu nu ne-a ajutat. Oricât încercam să o ajut, fiica mea continua să plângă. Așteptam cu frică fiecare noapte, pentru că înțelegeam că voi putea să mă culc, cel mai probabil, pe la 4 dimineața. Cum poate această micuță creatură să plângă și să țipe cu orele, dar să nu obosească! Disperată, eram supărată pe mine, crezând că nu sunt o mamă bună (lucru absolut interzis!!!!!!!).
La aproximativ două luni și jumătate mama mi-a adus preparatul Aeris, pe care l-am administrat, conform instrucțiunilor, de trei ori pe zi câte 25 de picături. El nu ne-a ajutat instant, însă efectul a fost vizibil. Acest preparat este produs pe bază de plante și, după cum mi s-a părut, nu doar elimină simptomele, ca Bobotic, ci tratează burtica. Dezavantajul lui principal este, desigur, prețul și faptul că s-a terminat repede. Dar cel mai bun ajutor ne-a fost Babinos. L-am administrat de 3 ori pe zi câte 6 picături. Am început să dormim noaptea, trezindu-ne de doar două sau trei ori. La patru luni colicele au încetat să ne mai deranjeze.
Am găsit pe Internet un articol care spunea că colicele sunt migrena sugarilor. Nu știu dacă acest lucru este adevărat sau nu, însă nici un medic dintre cei pe care i-am consultat nu mi-a confirmat acest lucru. Probabil că micuțul plânge din cauza că sistemul lui nervos este insuficient de dezvoltat.
Pe baza experienței noastre pot spune că, pur și simplu, trebuie să vă înarmați cu răbdare și să așteptați ca micuțul să împlinească trei luni. După aceasta puteți obișnui copilul să adoarmă la aceeași oră. Noi am reușit acest lucru. Pe la aproximativ 4 luni Nicole a început să adoarmă singură, fără legănat.
Iar cel mai plăcut lucru este că, după ce colicele au dispărut, eu am început să primesc plăcere maximă de la maternitate. Desigur, mi-e ușor să vorbesc acum, când toate problemele au rămas în urmă, dar dați dovadă de mai multă răbdare și înțelegere, iar copilașul dumneavoastră va crește frumos și sănătos!
Sursa: talmacidaria.wordpress.com
