Are o fetiță de patru ani, pe care a așteptat-o cu multă dorință și nerăbdare, iar recent, a decis că e timpul să împartă dragostea și căldura sa cu încă un copilaș, dintr-un centru de plasament din Capitală.
Este povestea Violetei Roșca, o mămică tânără, care a povestiti jurnaliștilor de la Unimedia.info că a devenit asistent parental profesionist, împreună cu soțul său, care au făcut loc, în viața și casa lor, pentru Daria, o fetiță de doar un an și două luni, cu chip de înger, care a rămas, temporar, fără grija și ocrotirea părintească.
„Suntem împreună cu soțul de zece ani. Șase ani ne-am chinuit să concepem un copil, apoi a apărut Iuliana, care are patru ani. Inițial am fost profesoară la școală, timp de trei ani, apoi cinci am fost cu soțul peste hotare. Împreună am construit o casă de la zero, însă ne lipseau doar copiii”, povestește Violeta.
Femeia spune că îi place să lucreze cu copii și crede că această meserie este vocație sa.
„După ce am revenit în țară, m-am angajat ca educator, practic această meserie de doi ani. M-am angajat pentru că nu îmi acceptau fetița la grădiniță, nu coincidea districtul și am decis să-i fiu alături. În genere îmi place să lucrez cu copiii, fie că la școală, fie că la grădiniță. Cred că e vocația mea”, a mărturisit Violeta.
Violeta menționat că ideea de a avea grijă de un copilaș de la un centru de plasament i-a venit chiar de la mama sa, care este și ea asistent parental profesionist.
„S-a născut mulți ani în urmă această idee și fiindcă de mulți ani nu reușeam să concepem un copil, ne doream mult acest lucru. Între timp, mama mea s-a angajat ca asistent parental pentru o fetiță cu paralizie cerebrală. Într-o zi mi-a spus: „Poate te angajezi și tu?” Noi nu mai avem alți copii în afară de Iuliana, poate pe viitor vom mai avea, dar ne dorim foarte mult ca Iuliana să nu fie singură, să aibă cu cine se juca și să-i oferim și un model de viață frumos. Astfel, m-am angajat ca asistent parental”, a spus femeia.
Soțul Violetei a rămas plăcut surprins de dorința jumătății sale de a deveni asistent parental și a susținut-o pentru că și el iubește copii.
„Inițial ne-am legat de această decizie, apoi o perioadă am uitat de ea și într-o zi, soțul îmi spune: „Tu ziceai să devenim asistenți parentali. Ce facem? Mergem mai departe?” Am fost de acord să reluăm ideea. Eram în concediu, am găsit numărul pe Facebook și am sunat. Ultima zi de concediu coincidea cu ziua în care urma să merg la o ședință informativă. Am acceptat propunerea, am completat formularul și am spus că merg mai departe”, a relatat Violeta.
Procesul care a urmat a fost unul lung, dar asta nu i-a făcut să renunțe pentru că cei doi soți iubesc copii.
„Au urmat 50 de ore de instruiri, apoi o comisie medicală, am perfectat cazierul, s-a format raportul și urma să așteptăm potrivirea. Noi am solicitat un copilaș cu vârsta cuprinsă între doi și șase ani, dar se putea și mai mic. Într-o zi am fost sunați și ni s-a spus că este o fetiță de un an și doi luni. Am zis că voi vorbi cu soțul întâi, pentru că este vorba despre un copilaș mic, e responsabilitate. L-am sunat pe soț și m-a întrebat dacă e fetiță. Mi-a spus: „Haide, cum să nu o acceptăm?” Eu în acea perioadă deja activam la grădiniță și aveam teama că nu va fi acceptată așa mică. La grădiniță au acceptat-o și am mers la prima întrevedere”, a spus Violeta.
Prima întrevedere cu micuța Daria i s-a memorizat Violetei: „Îmi amintesc foarte bine prima zi. A plâns când mi-au dat-o în brațe, nu mergea. Are un an și două luni și nu știa să meargă, are probleme cu piciorușul și are nevoie de încălțăminte specială. Am luat-o în brațe, a plâns un pic, apoi s-a liniștit, ne-am plimbat un pic și am observat cât de mult seamănă cu fetița mea biologică, Iuliana. Am îndrăgit-o deodată. În prima zi nu a acceptat nimic de la mine, deși îi adusesem un pireu de fructe. Am luat-o de mânuță și am încercat să o ajut să meargă. A acceptat, dar mergea greu”.
Au urmat și alte întrevederi cu Daria, circa zece în total: „De fiecare dată o apucam de mână să meargă, o ajutam, iar peste vreo două zile după ce am adus-o acasă, a început să meargă singură. S-a produs minunea”.
Până să ajungă în casa familiei Roșca, micuța Daria a făcut cunoștință și cu soțul Violetei, dar și cu fetița mai mare, Iuliana: „Am mers la întrevederi și cu fetița, cu soțul. Cu soțul mai repede a găsit contact, dintr-o dată s-a dus la el. Poate nu a avut parte de iubire bărbătească, nu a avut tată, iar la Centrul de plasament la fel sunt doar femei”.
Între fetițe s-a creat o legătură specială, spune Violeta: „Și Iuliana foarte tare o iubește, o curpinde. Dăriuța mea îi spune. Se joacă împreună, am noroc de ea”.
Iuliana știa că va apărea un nou membru în familia sa. „Ea știa că mergem să vedem o fetiță, pe care o vom ține la noi. S-a uitat la ea și a zis: „Așa-i de mică, da?” A cuprins-o, a încercat să se joace cu ea, așa ca între copii, a luat-o de mână. Când se trezește îi zice: „Dăriuța, te-ai trezit?”, povestește eroina.
De trei săptămâni, Daria are o nouă familie, în care este înconjurată de multă iubire și căldură: „S-a schimbat mult între timp. În primele zile avea limite, dacă o puneam pe covoraș, nu depășea covorul. Sau când o puneam la somn, nu se mișca, ne apropiam cu soțul să verificăm dacă respiră, nici măcar nu se foia. Apoi, treptat, a început să se dezghețe, să-și arate emoțiile. Ce e ciudat la ea e că atunci când mănâncă, nu are măsură, îi pare că nu se va sătura. Vrea să se asigure că este suficientă mâncare. Am mai observat la ea că atunci când i se închide ușa, ea reacționează negativ, nu-i place”.
Soțul a susținut-o pe Violeta nu doar în decizia de a deveni asistent parental, dar o ajută și cu treburile casnice, și cu fetițele: „Sigur că mă susține, vine seara, se joacă cu ambele, mă ajută când trebuie să gătesc mâncare, se uită după ele”.
Asistenta parentală spune că familia sa a devenit și mai unită, din momentul în care în viața lor a apărut Daria: „Ne simțim mai responsabili și știm că trebuie să dăruim iubire și asta ne unește. Discutăm împreună despre asta”.
Violeta mărturisește că se descurcă de minune în noul rol: „Mă descurc foarte bine, coincide faptul că lucrez la grădiniță. Eu mă trezesc prima, apoi le trezesc pe ele, le îmbrac și ieșim împreună. Grădinița e la distanță de 15 minute cu mașina, ne întoarcem tot împreună. Daria deocamdată e la mine în grupă, trebuie să o văd, să o simt, ce prezintă, să-i descopăr nevoile. Chiar petrecem toază ziua împreună”.
Asistenta parentală beneficiază și de susținere din partea autorităților: „Avem un salariu lunar, Daria are o indemnizație unică, pentru mâncare se achită o sumă de bani. De Revelion se oferă cadouri copiilor care au fost în centrele de plasament”.
Violeta spune că are parte și de ajutorul psihologului din cadrul Serviciului de Asistență Parentală Profesionistă: „Apelăm la el de fiecare dată când avem nevoie. Sunt copii mai diferiți de cei care cresc în familii biologice. Uneori e nevoie să te consulți cu cineva, iar psihologul, angajații Serviciului de Asistență au mai multă experiență și dețin mai multe informații, ne ajută”.
Mai mult, psihologul îi face vizite Dariei la domiciliu, pentru a susține asistentul parental în procesul de îngrijire a fetiței.
Jurnaliștii de la Unimedia.info au întrebat-o pe Violeta Roșca ce-și dorește de sărbători.
„Eu întotdeauna de sărbători îmi doresc sănătate. Să fim noi sănătoși, mai mult nu ne trebuie nimic, copiii și noi, ca să-i putem crește, să-i putem ajuta”, a spus asistenta parentală.
Pentru a înțelege ce presupune acest serviciu, nu doar la nivel emoțional, dar și din punct de vedere oficial și cum este încadrat în legislație, jurnaliștii au apelat la managerul Serviciului de Asistență Parentală Profesionistă, Lăcrămioara Chicaroș.
„În principiu, asistentul parental profesionist este persoana care primește în casa sa, 24/24 un copilaș lipsit temporar de familie, îi oferă dragoste, căldură, educație. Dar, este angajat ca bugetar de stat. Serviciul de asistență parentală profesionistă este un serviciu pe lângă Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului”, menționează Lăcrămioara Chicaroș.
Potrivit Lăcrămioarei Chicaroș, „asistent parental poate deveni orice persoană care are un loc de trai stabil în mun. Chișinău, care nu are antecedente penale, care poate oferi dragoste și căldură copiilor, care vrea să-și câștige raiul în ceruri”.
Dacă decizi să devii asisent parental profesionist, ai și anumite beneficii. „Asistenții parentali sunt angajați, primesc salariu și tot pachetul social, polița medicală, concediul de boală este plătit. Nu se deosebește de alt angajat bugetar, dar din punct de vedere sufletește, asistentul parental are, probabil, cea mai scumpă răsplată, atunci când succesele lui cu copilașii care se află în plasament la el sunt văzute de el și de cei din jur. Un beneficiu este și faptul că ei capătă noi cunoștințe, se bucură de instruiri, de seminare, de întâlniri cu alți colegi asistenți parentali, au un schimb de experiență”.
Un asistent parental poate îngriji până la trei copii
„Un asistent parental poate îngriji până la trei copii, dar dacă sunt frați, se poate și mai mult. Cel mai des se practică un copil, doi, deoarece asistentul parental de obicei este angajat și la alt serviciu și atunci chiar nu poate face față, dacă ia mai mulți copii”, mai explică Lăcrămioara Chicaroș.
La moment, în cadrul Serviciului de asistență parentală profesionistă din Chișinău activează 30 de asistenți, dar numărul acestora este insuficient, în contextul în care, peste 100 de copii sunt în așteptare să fie luați și ei în familii.
