Pe lângă simbolistica mărţişorului, luna martie este recunoscută pentru o serie de obiceiuri întâlnite la români din vremuri străvechi. Luna martie coincidea cu curăţenia generală în gospodării şi în casele ţăranilor, care credeau că astfel alungau puricii şi aduceau primăvara în casă.
“1 martie a rămas drept începutul noului an agrar şi este considerat, pe lângă mărţişor, ziua Dochiei sau începutul celor nouă babe. După unele legende, primul mărtişor a fost confecționat de Dochia, care în timpul torsului a scos un fir de lână şi a găurit un ban, prin care a trecut firul respectiv. Numele Dochiei provine de la Sfânta Efdochia, sărbătorită pe 1 martie. Mărţişorul deci se leagă de această divinitate legendară şi de vechiul cult al soarelui”, spune etnograful vasluian Dan Ravaru.
Pe 1 martie oamenii îşi aleg câte o zi din aşa-zisele Zilele Babelor, care le arăta cum va fi viaţa lor în acel an, luminoasă, noroasă sau posomorâtă.
Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în unele locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar în alte regiuni până în ziua de 12 martie, după cele 12 luni ale anului.
Despre mărțișor
Considerat un simbol al primăverii, mărţişorul, şnurul alb cu roşu pe care românii îl agaţă la piept de 1 martie, este încărcat de semnificaţii. Purtarea şi obiceiurile legate de mărţişor diferă de la o zonă a ţării la alta.
Din punct de vedere etnografic, mărţişorul este considerat o superstiţie. Obiceiul purtării mărţişorului de 1 martie este întâlnit la români şi la bulgari. Mărţişorul este considerat un simbol al renaşterii, iar de-a lungul vremurilor a cunoscut mai multe transformări.
Potrivit etnografului vasluian Dan Ravaru, la începuturi, prin mărţisor se înţelegea un şnur răsucit, alb şi negru. Ulterior, şnurul negru a fost înlocuit cu un şnur roşu.
”Culorile nu erau deloc întâmplătoare. Pe de o parte, albul era un simbol al purităţii, iar negrul, al fertilităţii pământului. Totodată, mai existau şi alte semnificaţii: opoziţiile zi-noapte, frig-căldură, întuneric-lumină, etc. Şnurul mărţisorului era văzut ca o funie a anului, reprezentând succesiunea zilelor, săptămânilor, lunilor”, explică Dan Ravaru.
Culoarea roşie, care a apărut mai târziu, simbolizând spiritul vital, izbucnirea vieții în primăvară și frumosul. Ulterior, şnurului alb-roşu i s-a adăugat un bănuţ care reprezenta un simbol solar, soarele fiind dominant primăvara. Considerat un talisman solar protector, la mărţişor se renunţă, în funcţie de zona ţării, la date diferite şi în modalităţi diferite: la 9 martie, când începe cucul să cânte, de Buna Vestire sau de Rusalii.
Până când se poartă mărţişorul
Modalitatea cea mai răspândit de a renunța era în trecut agăţarea mărţişorului de ramurile înflorite ale unui pom, de preferat un cireş, sau aruncarea într-o apă curgătoare, rostindu-se următoarele versuri: ”Cât de înflorat e mărțişorul, aşa să fie înflorat pomuşorul. De va rodi pomul, sănătos va fi omul. Să dea Dumnezeu să îl împlinească şi de boli să mă ferească”. În alte zone, mărţişorul este aruncat pe apa unui râu, tot cu dorința de ocrotire, de data aceasta îmbinat cu sentimentul de dragoste, rostindu-se astfel: ”Să nu vă ajungă dorul, cum nu ajung eu mărţișorul. Ca apa de curată să fie dragostea noastră”.
Sursa: adevarul.ro
