După pandemia de COVID-19, a scăzut apetitul copiilor pentru sport, atenționează medicii. Către ce sporturi ar trebui totuși să ne îndreptăm copiii pentru o dezvoltare cât mai armonioasă și cum să alegem cea mai potivită activitate sportivă, explicăm în articol.
Țintuiți în casă ca urmare a resticțiilor de deplasare din anii pandemiei, mulți copii s-au obișnuit să stea legați de calculatoare și tablete, poate și cu punga de gustări alături și sticla de suc. „Din ce îmi spun părinții, cei mici sunt mai greu de mobilizat. Nu înseamnă că nu mai vin la fel de mulți pe teren, dar nu mai au aceeași tragere de inimă. Cumva, înainte de pandemie erau mai iubitori de practicarea sporturilor de echipă”, este de părere dr. Alin Popescu, medic primar de medicină sportivă.
Mai multe încercări, o singură alegere
Sportul reprezintă o școală bună pentru oricare copil. Nu doar că îl dezvoltă fizic, îl învață să-și coordoneze mișcările, să capete anduranță, viteză și suplețe, dar, la nivel cognitiv, i se dezvoltă înțelegea și capacitatea de a lua decizii. În plus, îl ține departe de diverse vicii.
Pentru părinții determinați care-și doresc copii crescuți armonios, în ciuda impedimentelor de infrastructură sau de costuri, prima regulă în alegerea sportului potrivit este aceea că micuțul alege până la urmă. Și ca să ajungă să aleagă ar trebui să fie lăsat să încerce mai multe variante, înainte de a se „stabiliza” la una.
„Preșcolarii au o capacitate redusă de atenție și concentrare și au dificultăți în a înțelege un joc de echipă. Fără discuție, cea mai potrivită activitate pentru această grupă de vârstă – din punct de vedere sportiv – este cea individuală precum înotul – sau din punct de evedere al programului zilnic, jocul în aer liber care presupune mișcare. Insist pe ideea de a nu minimaliza importanța jocului, el vând un rol de socializare, de cunoaștere și de activitate fizică”, mai spune dr. Alin Popescu.
La vârsta de 4 ani și jumătate, este imposibil ca un copil să înțeleagă regulile unui joc complex. În plus, abilitățile lui de mișcare sunt relativ limitate, ceea ce este normal. În consecință, la această vârstă este indicată joaca, sunt indicate orele de înot – dar nu la nivel intensiv – și drumețiile, având grijă la dificultatea și lungimea traseului.
După vârsta de 5 ani se poate vorbi despre schi sau mers pe role, dar, doar cu echipamente specifice de protecție și în prezența unei persoane adulte. Trebuie avut în vedere că abilitățile motorii ale unui copil ajung să fie complet dezvoltate în jurul vârstei de 6-7 ani, dezvoltare care îi permite abordarea unei palete mai largi de jocuri.
Când ne putem gândi la performanță
Pentru copiii care doresc să facă performanță, după vârsta de 7-8 ani părinții se pot gândi la o pregătire intensivă în direcția înotului, spre exemplu. „Tenisul de câmp dezvoltă încrederea în sine, capacitatea de a anticipa, crește capacitatea de concentrare și stimulează respirația. Dar supune musculatura și articulațiile la grele încercări. Acest sport poate fi început la vârste fragede dar cu o frecvență și cu o intensitate atent controlate. După vârsta de 10 ani, putem să vorbim cu adevărat despre mugurii unui sport de performanță”, recomandă medicul de medicină sportivă.
Un alt sport care poate începe la vârsta de 7-8 ani este escalada care se practică în sălile de fitness. Cea în aer liber trebuie amânată până la vârsta adolescenței pentru că presupune o serie de riscuri în ciuda echipamentelor de protecție.
Sporturi recomandate și pentru fete, și pentru băieți
Dansul stimulează capacitatea de concentrare, voința, rigoarea, dezvoltă musculatura. Recomandat pentru ambele sexe, copiii devin mai supli fie că practică dansul clasic sau dansul modern.
Gimnastica dezvoltă echilibrul, musculatura și crește suplețea corpului. Se adresează copiilor care au un spirit de competiție dezvoltat. Limitează creșeterea în înălțime prin faptul că de la vârste mici cartilajele de creștere sunt supuse zilnic presiunii specifice acestui sport.
Atletismul Lista disciplinelor acestui sport este lungă: săritură în lungime, ștafetă, cursă cu onstacole, aruncare de greutăți. Acest sport permite o bună oxigenare a plămânilor dezvoltând în același timp musculatura. Educă voința și modestia prin faptul că și dacă este foarte talentat la o disciplină, va fi foarte greu să fie la același nivel și la celelalte.
Fotbalul dezvoltă spiritul de echipă, abilitatea și rezistența. Copiii învață tactici de joc, să respecte regulile și deciziile arbitrului.
Judo se adresează mai degrabă băieților agitați și energici, dar și fetițelor care vor să practice un „sport de băieți”. Este o artă a stăpânirii de sine și imprimă copiilor igiena unei vieți sănătoase. Prietenia, curajul, modestia, armonia dintre corp și spirit, respectarea adversarului sunt câteva dintre valorile morale promovate. Prin practicarea acestui sport, copilul își dezvoltă musculatura, crescându-i în același timp și suplețea. În plus, tinerii sportivi se familiarizează cu tehnicile de autoapărare.
Înotul se adresează copiilor cărora le place apa. Stimulează rezistența și respirația. Este un sport blând, fără riscuri mari de accidentare. Multă vreme, natația a fost interzisă micuților astmatici. Astăzi, s-a ajuns la concluzia că este sportul care poate ajuta plămânii micuților bolnavi de astm. Punând în mișcare musculatura întregului corp, înotul stimulează funcția plămânilor, crescându-le astfel capacitatea de funcționare. Înotul este de asemena indicat și copiilor cu probleme osoase: scolioze, epifizite de creștere, pentru că apa preia din greutatea corpului și durerea care apare în cazul practicării altor sporturi dispare în totalitate.
Fără excese!
Înainte de a înscrie copilul la vreun sport, părinții ar trebui să se asigure că respectivul sport este corespunzător vârstei și morfologiei copilului, astfel încât eforturile fizice să fie adaptate rezistenței musculare și osoase ale acestuia. „Chiar dacă bebelușii înotători își manifestă calitățile de la vârsta de 3 luni, nu este indicată începerea unei activități fizice susținute înainte de vârsta de 5 ani. Mai trebuie să ținem cont și de faptul că un copil cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani poate efectua între 4 si 6 ore de activități fizice pe săptămână, între 8 și 12 ani până la 8 ore de sport pe săptămână, pe lângă activitățile școlare, iar de la 12 ani în sus, până la 10 ore de sport pe săptămână”, mai spune specialistul în medicină sportivă.
Atenție la salile de fitness și riscurile lor la adolescenți!
Un tip de săli de sport spre care din ce în ce mai mulți băieți adolescenți se îndreaptă sunt sălile de fitness, atrage atenșia medicul. Din dorința de a-și dezvolta musculatura cât mai repede se apucă să ridice greutăți și să ia amestecuri de proteine de care nu au nevoie.
„Aceste proteine nu sunt neapărat catalogate ca interzise dacă ei ar fi sportivi de performanță, doar că folosesc cantități mari, la o vârstă prea fragedă. Ei de fapt cred că dacă suplimentează cu cine știe ce praf, acel praf e magic și-i rezolvă bicepsul, tricepsul când nu repetă exercițiul. În plus, mai e un aspect pe care ei îl înțeleg greu – din păcate – normal sala ar trebui să fie fără greutăți la această vârstă și ca idee – inclusiv după 14 ani – ar trebui să înțeleagă că numărul de repetări e cheia succesului, nu greutățile cu care se lucrează. Nu trebuie să lucrezi puțin cu greutăți mari, să-ți supui organismul unui stres total inutil, ci să faci repetări multe, cu greutăți mici”, recomandă expertul.
Lipsa de răbdare ar putea să-i coste mai târziu: „Riscă de la hernii de disc, până la patologii serioase de coloană și de articulații mari. Poți să ai accidentări foarte serioase. În plus, procesul de creștere e prost influențat de această presiune care se exercită asupra cartilajelor. Pentru că această vârstă este explozia de creștere în cazul adolescenților”, concluzionează medicul.
