Creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului sau Ispasul. Ce nu ai voie să faci azi

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Înălţarea Domnului, o sărbătoare creştină importantă, care comemorează Înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere, cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas.

Potrivit cărților bisericești, Înălțarea Domnului reprezintă ultimul eveniment de viață pământească a lui Iisus Hristos. Biserica afirmă că această zi este la fel de importantă ca Paștele. Conform tradiției, de Ispas, creștinii se salută cu „Hristos s-a Înălțat!” și “Adevărat s-a înălțat!”. Spre deosebire de Paști, când ouăle se înroșesc în Joia Mare, pentru Înălțarea Domnului, ouăle se vopsesc chiar în ziua sărbătorii. Este ultima zi din an în care se mai vopsesc și se împart ouă roșii. Ouăle se duc la Biserică, iar la sfârșitul slujbei se dau de pomană săracilor. În ajun, gospodinele pregătesc pască, transmite realitatea.md.

Cărțile bisericești, de asemenea, mărturisesc că, după înviere, Iisus Hristos s-a arătat apostolilor timp de trei zile, după care s-a înălțat la cer de față cu ei. Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât este o expresie a preamăririi cerești a lui Iisus Hristos. “Învingând moartea, Hristos, a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi. La izbânda lui ia parte întreaga natură umană”, se arată într-una din Evanghelii. Totodată, în predicile lor preoții afirmă că “spiritualitatea Înălțării se întemeiază pe speranță”.

De sărbătoarea Înălțării Domnului sunt legate mai multe tradiții și obiceiuri. Astfel, în unele regiuni, în această zi se îngrijesc de sufletele celor adormiți și se organizează parastase la cimitire. Se spune că e bine ca în această zi să fie lăsați liberi caii, în unele zone joia de Ispas fiind numită și Paștele cailor. Totodată, Ispasul este benefic pentru târguri și afaceri care până acum nu au avut succes. Potrivit datinilor, pentru a avea recoltă bogată, semănăturile se fac până la Ispas. Femeile nu împrumută sare și nu dau foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smântână.

Sărbătoarea Ispasului se celebrează începând din sec. IV.

Pentru această zi gospodinele coc pască, vopsesc ouă şi le dau de pomană, crezând că sunt folosite de spiritele morţilor în timp înălţării lor spre cer. În unele localităţi, pomenile acestea se numesc Moşii de Ispas.

Ca și de Paşte, creştinii acordă o deosebită atenţie mesei ritualice din ziua de Ispas. Se mănâncă pască, se ciocnesc ouă și se salută cu sintagma: „Hristos s-a înălţat!”– „Adevărat s-a înălţat!”.

Se spune că „în ziua de Ispas să nu dai foc şi sare din casă”; foc – pentru ca tot anul vei avea gălăgie; sare nu se dă pentru a proteja mana vacilor. Ca şi la alte sărbători de peste an, la Ispas oamenii observă semnele timpului. Se spune că, cum va fi timpul de Ispas aşa va fi toată vara. Abia în ziua de Ispas gospodinele culeg frunze de viță-de-vie pentru sarmale. Merg în câmp să vadă semănăturile şi dacă cioara nu se vede din grâu, roada va fi mănoasă.