Culoarea albă a mărțișorului este asociată cu albul zăpezii și semnifică masculinitatea, înțelepciunea bărbatului. Culoarea roșie este asociată cu focul și sângele și simbolizează feminitatea, senzualitatea, iubirea şi bucuria de a trăi. Șnurul mărțișorului semnifică schimbul de forțe, feminitatea se îmbină cu masculinitatea, căldura – cu frigul, pentru a crea un echilibru și un simbol perfect.
Solicitată de IPN, Natalia Grădinaru, șefa secției „Probleme generale ale etnografiei” din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, a spus că, potrivit unor legende, firul mărțișorului era tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător ursitoarelor care torceau firul vieții copilului la naștere, Dochia torcea primăvara firul anului, cu cele 366 de zile. Unele mituri despre mărțișor prezintă scenariul de luptă a două forțe, ce se finalizează cu victoria binelui asupra răului, cu grave răni ale eroului, sângele căruia curge pe zăpada albă. Se zice că, pentru a cinsti memoria acestor fapte, oamenii au început a dărui celor dragi șnururi din două culori, alb și roșu.
Conform tradiției, mărțișorul are puteri de apărare împotriva bolilor și întâmplărilor nefaste, este aducător de noroc, frumusețe și tinerețe, simbolizează trecerea de la iarnă la vară, de la rece la cald, de la întuneric la lumină, de la sterilitate la fertilitate, iar șnurul format prin unirea celor două culori este îmbinarea iernii cu primăvara.
Până în secolul trecut, martișorul se lega la mâna sau gâtul copiilor în dimineața zilei de 1 martie, până a răsări soarele, pentru a-i proteja de boli. În anumite zone, fetele mari își legau la gât, agațate de un șnur în roșu și alb, monede de aur sau de argint. Fata care a purtat moneda drept mărțișor avea deplină încredere că va fi frumoasă și rumenă tot anul, iar tenul său va rămâne luminos și neatins de pistrui. În unele zone mărțișorul era purtat până la Florii sau Sfântul Gheorghe, în alte zone, până la înflorirea copacilor. După care se agățau de uși, ferestre sau de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele. Mărțișoarele mai erau puse în cuibarul cu ouă de clocit, pentru a spori numărul puilor.
În trecut, pe 1 martie era interzis femeilor să lucreze cu lâna, pentru că astfel o puteau înfuria pe Baba Dochia, care le putea pedepsi prin prelungirea iernii. Tot în această zi, femeile deschideau larg uşile și spuneau: „ieşi iarnă afară, martie în casă” sau „martie în cascioară, puricii afară”. Din bucate se pregătea borșul cu urzici, iar copiilor li se făceau la foc, „cucoşei și găinușe” din grăunțe de popușoi.
În prezent, spune etnografa Natalia Grădinaru, oamenii oferă în dar mărțișoare ca simbol al admirației lor pentru părinți sau prieteni, ca respect și stimă specială pentru profesori, ca simbol al dragostei lor față de partener etc. Dăruirea mărțisorului este însoțită de urări de bine, sănătate și iubire. Mărțișorul se poartă până la sfârșitul lunii martie, după care, pe 1 aprilie, este agățat de crengile unui pom. Se crede că mărțișorul atârnat pe ramuri va aduce belşug în casele oamenilor, iar dăcă se pune și o dorință în acest timp, se va îndeplini neapărat.
Sursa: IPN.md
