Dr. Komarovskii, despre imunitate sau de ce se îmbolnăvesc copiii noștri

Nu există copii care nu se îmbolnăvesc. Însă, pe fundalul unui număr foarte mare de afecțiuni de diferit gen, sugarii suferă aproape exclusiv de boli infecțioase. Și nu este nimic de mirare întrucât un sugar duce un mod de viață firesc – nu mănâncă piperat și sărat, nu se ceartă cu șefii, nu consumă alcool ș.a.m.d. Din acest considerent, pentru ei afecțiunile precum atacul de cord și accidentele vasculare cerebrale, ulcerului gastric, astmul bronșic, diabetul și altele sunt prea puțin probabile.

Niciun fel de călire a organismului nu poate evita pe deplin bolile copilăriei. Fiecare om se confruntă în viață cu o cantitate colosală de microbi. Și până când organismul lui nu va dezvolta imunitate, bolile infecțioase sunt inevitabile. Totuși, întotdeauna se va găsi un microorganism împotriva căruia nu este protecție. De aceea se îmbolnăvesc toți, atât copiii cât și maturii. Și este absolut neprincipial – ne îmbolnăvim sau nu ne îmbolnăvim. Important este cum decurge boala – cât de des și cât de gravă este.

Semnificația noțiunii de ”imunitate”, strict din punct de vedere teoretic, de pe poziție medicală, este foarte greu de explicat. Însă pentru a ne înțelege reciproc, este suficientă următoarea remarcă: imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a se apăra. De a se apăra de tot ce nu este firesc pentru organismul uman: de viruși și bacterii, otrăvuri, unele medicamente, de abaterile care se pot forma chiar în organism (celule canceroase, de exemplu). Cum se întâmplă acest lucru și ce se formează în asemenea cazuri trebuie să știe doctorii. Ceea ce trebuie să știți dumneavoastră este că sângele unui nou-născut este aproape la fel ca al mamei sale. Adică, el deja are imunitate înnăscută pentru acele boli infecțioase pe care le-a suportat mama sa. Însă, această situație nu se menține pentru mult timp, doar pentru 3-4 luni, în cazuri rare – până la 6 luni (evident, în cazul în care copilul este alimentat la sân). De aceea, este foarte mult de dorit de a educa corect copilul chiar din momentul nașterii, pentru ca deja la 3-6 luni el să fie capabil să lupte cu bolile infecțioase.

Nu există nicio îndoială că procesul de formare a imunității este influențat de un șir de factori înnăscuți, care depind de starea de sănătate a părinților dar și a felului în care a decurs sarcina. Din păcate, maturii încep să se gândească la imunitatea copilului abia după ce acesta se îmbolnăvește (cel puțin, este foarte mică probabilitatea ca viitorii părinți să se gândească la acest lucru atunci când vor să conceapă un copil). Concluzia este clară - vorbind despre imunitate, vom reieși din faptul că copilul există deja și nu ne vom adânci în detalii asupra cărora nu mai putem influența. Părinții, neapărat, trebuie să știe că principala caracteristică, unică în felul său, a nou-născutului este capacitatea lui de a se adapta la mediul înconjurător. În ceea ce privește capacitatea de a-și apăra dreptul la viață, copilul pe care tocmai l-am adus de la maternitate, se deosebește foarte nesemnificativ de copilul care cu mul-mulți ani în urmă a venit pe lume într-o peșteră de pe undeva în lume.

Și până în zilele noastre, copii vin pe lume în iurte, corturi și cocioabe (în pustiuri, jungle, munți, tundră ș.a.m.d.). Un nou-născut aproape că nu se teme de nimic pentru că se poate adapta la orice dacă îl ajutăm un pic.

Atunci, însă, când nu este nevoie de adaptare (sătul, curat, cald, nu suflă curentul ș.a.m.d.) sistemele de adaptare se deconectează. Dacă în primele două-trei luni de viață veți crea condiții confortabile pentru copil, în continuare îi va fi foarte și foarte greu să trăiască fără aceste condiții. Iar viața unui om, totuși, nu este chiar foarte scurtă. Într-o bună zi, în calea copilului dumneavoastră apar curenții de aer, băltoacele, soarele arzător, lapovița, necesitatea de a frecventa grădinița, școala. Cine poate fi absolut convins de faptul că copiii noștri nu vor fi nevoiți să suporte frig în tranșee și să spele rufe la copcă…

Este clar că capacitatea omului de a se opune infecțiilor este determinată de imunitate, care, la rândul ei, se manifestă în dependență de modul de viață. Insuficiența imunitară înnăscută sau dobândită se manifestă prin îmbolnăviri frecvente. Este absolut rezonabil dacă părinților le apare dorința de a îmbunătăți imunitatea copilului lor. Această dorință este una absolut firească, mai ales dacă ați reușit, deja, să ratați tot ce a oferit copilului însăși natura. În fine, gata…trenul s-a dus ! Trebuie totuși ceva de făcut. Iar pentru început trebuie să știți că stimularea imunității nu se face farmacologic ci fiziologic. Farmacologic – vorbim aici despre medicamente concrete, fiziologic – reprezintă formele unui mod normal de viață, care permit întărirea imunității.

Tonusul vital general, starea de sănătate în ansamblu în mare măsură este determinată de gradul de energie consumat de organism, presiunea asupra sistemelor de bază – plămânii, inima, vaselor sanguine ș.a.m.d. – toate trebuie să lucreze. În cazul în care toate sistemele funcționează se includ legile naturii – foarte apropiate de cele tehnice – pentru o căruță nu este nevoie de motor reactiv, dar dacă dispune de un motor bun este logic să aibă și roți de calitate. Mai pe scurt, sistemul imunitar nu este un concept abstract. Este un sistem special al organismului, organe concrete care sintetizează anumite substanțe de protecție. Iar funcționarea acestor organe depinde, în mare parte de efortul altor sisteme pe care le cunoaștem, le vedem, le simțim. Acum haideți să analizăm. Unde-și cheltuie copilul energia?

•        Pentru creștere și dezvoltare;

•        Pentru activitatea motorie;

•        Pentru menținerea temperaturii corpului

În ceea ce privește creșterea și dezvoltarea – noi nu putem influența, în mare măsură, acest aspect (asta depinde mai mult de gene și hormoni). Dar activitatea motorie ? Să citim sau să ne plimbăm? Iar păstrarea temperaturii corpului – îmbrăcăm sau nu îmbrăcăm? Aici mai avem o analogie cu tehnica. Nu-i așa că pare prostește să faci plinul la mașină și să o lași să stea în garaj tot anul. Și cum arată să ghiftuiești copilul și să-l grăbești la culcare? De aici reiese că stimulatorii imuni naturali sunt doar trei – foamea, frigul și activitatea. Nici în unul din cele trei cazuri nu se admit extremele – nu trebui să lihniți conștient copilul de foame, să-l obligați să alerge 30 de km pe zi sau să-l trimiteți dezbrăcat afară în ger. Mult mai important este altceva: acțiunile contrar inverse (supraalimentare și prea multă căldură, limitarea activităților fizice) duc foarte repede la imunosupresie (bolile infecțioase devin foarte frecvente), sau deviere imunitară, adică, parcă ar reacționa, dar nu așa cum ar trebui (boli alergice sau infecto-alergice). Ce ziceți, cum se manifestă în țara noastră dragostea pentru copii? Este clar cum – cele mai bune haine, cea mai gustoasă mâncare (și una și alta în cantități suficiente), cele mai sofisticate jucării (nu ai ce umbla pe drumuri, uite câți bani a aruncat tata pentru acest ”Lego” ), și educația – pentru noi școala nu este suficientă. Nouă ne-ar mai trebui să studiem japoneze și vioara. În linii generale, răspunsul la întrebarea: ”De ce se îmbolnăvesc scumpii noștri copii?”, este mai mult sau mai puțin clar. Va fi absolut logic dacă cititorii nu vor percepe acest articol ca pe un ghid de acțiune, ci ca pe o informație asupra căreia merită de gândit. Ghid de acțiune avem suficient înainte – ”rămâneți aproape”!

Autor: Е. О. Komarovskii

Sursa: www.komarovskiy.net