Pentru majoritatea dintre noi, botezul este prima taină din viață, iar atunci când alegem nașii de botez, rareori ne gândim la responsabilitatea pe care și-o iau nașii pe umerii lor, precum și rolul important pe care îl joacă ei în viața noastră. Chiar și nașii, nu întotdeauna, din păcate, sunt conștienți de faptul că prin botezarea unui copil, aceștia devin mai importanți, decât însăși părinții. Uneori, chiar auzi adulții cum se laudă cu numărul de copii pe care i-au botezat. În același timp, nu fiecare familie se decide să aibă un al doilea copil sau un al treilea, pentru că nu este ușor deloc ușor dea educa și de acrește doi sau trei copii. Și atunci cum rămâne cu botezul? Ori, a fi un părinte spiritual chiar și a unui singur copil este o muncă colosală. Despre aceste aspecte, dar și despre multe alte lucruri am vorbit cu Protoiereul Pavel Borșevschi, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chișinău.
Părinte Pavel, foarte multe întrebări despre Taina Botezului au atât părinții cât și potențialii nași. Cum ar fi de exemplu: dacă un bărbat a botezat pe cineva cu fosta soție, apoi recăsătorindu-se, noua sa soție devine nașă tuturor celor pe care acest bărbat i-a botezat?
În primul rând, un creștin care poate boteza, nu poate fi căsătorit a doua oară, cu excepția cazurilor canonice (în cazul în care soția a murit sau și-a părăsit soțul). Nașul sau nașa ar trebui să ducă o viață sfântă, iar dacă nu, măcar să tindă spre asta. Aceasta înseamnă ca ei nu numai că trebuie să fie botezați, dar și să trăiască în botez, să aibă o credință adevărată. Aceasta înseamnă să meargă la mărturisire, la împărtășanie, să aibă un duhovnic. Pentru că în viață trebuie să avem încredere în cineva: cheile de la Împărăția Cerurilor, Domnul le-a lăsat apostolilor lui, și prin ei, slujitorilor bisericii - episcopilor, preoților. Mai departe totul funcționează atunci când prin soțul credincios este sfințită și soția necredincioasă, spune apostolul Pavel. Adică, aceasta, devine un singur trup cu el. Așa cum Hristos este în noi, așa și soțul este în soție, și soția în soțul ei: corpul soției sale nu-i aparține ei, ci soțului ei, iar trupul soțului ei, nu-i aparține lui, ci soției lui. Dar la botez pentru a vă răspunde la această întrebare, se ia doar unul dintre soți, deoarece nașii între ei devin rude. De exemplu, eu sunt naș de botez, iar tu ești nașă, ambii suntem în afara căsătoriei, dar noi nu ne putem căsători, pentru că suntem deja rude. După cum nu eu nu mă pot căsători cu fata pe care am botezat-o, sau tu cu băiatul pe care l-ai botezat, asta dacă vorbim deja de maturi. Deoarece soția nu-și poate boteza soțul, și nici soțul nu-și poate boteza soția.
Adică dacă suntem un cuplu căsătorit, și suntem invitați să fim nașii de botez a unui copil ...
... la botez merge doar unul dintre soți, iar al doilea devine naș în mod automat, dacă putem să spunem așa. Pentru că soția și soțul sunt un singur trup "două trupuri vor deveni unul". Soțul salvează soția necredincioasă și invers.
Părinte Pavel, dar dacă vorbim despre botezul nou-născuților, se crede că nu tocmai bine să se boteze un nou-npscut, deoarece acesta nu este conștient de credința lui, și ar fi mai bine să se aștepte până când copilul va crește și va alege de unul singur.
Aici iată cum este: când toată casa trăiește întru Hristos, este imposibil ca copii să nu trăiască întru Hristos. Când s-a botezat Corneliu Sutașul, s-a botezat și toată casa lui. Pot să vă spun despre familia mea: eu și cei cinci frați și surori ale mele, am fost creștini și în vremurile ateiste: am purtat crucea, mergeam la biserică, ne mărturiseam, ne împărtășeam. Și părinții și nașii ne-au educat corect. Din păcate, nu pot spune asta despre familiile moderne.
Noi nu botezăm copilul, pentru ca el să fie sănătos, să doarmă bine noaptea sau nu fie obraznic, să arate limba cuiva. Noi îi oferim o a doua naștere, și aici ar trebui să înțelegem foarte bine ce este botezul. Botezul este abandonarea omului cel vechi, sau moartea pentru viața veche și înviere, sau nașterea, în chipul noului Adam, în chipul lui Hristos Mântuitorul. Se pune sămânța unei vieți noi, iar prin botez suntem făcuți cetățeni ai Împărăției cerești. Prin urmare, nașul și nașa sunt a doua pereche de părinți pentru noi, și după a doua naștere, aceștia sunt mai importanți decât părinții naturali. Prin urmare, nașii sunt reprezentanți ai sfinților, de aceea nașii de botez nu pot fi curvari, bețivi, căsătoriți de mai multe ori adică cei care nu urmează o viață neprihănită. Uneori, este mai bine să crești un copil în spiritul credinței ortodoxe că în cele din urmă să se boteze. Nu este corect ă spui că nu și-a ales o credință. Dacă părinții copilului trăiesc în credință, copilul nu pot alege o cale diferită. Copilul nu va fi un desfrânat și nu va fura, dacă mama și tata nu l-au educat așa. Când s-a căsătorit Adam, Dumnezeu l-a adus în fața Evei și i-a zis: "Alege-ți o soție!" Și vreți să spuneți că Adam nu a avut o căsnicie fericită? Acest lucru nu este sclavie, în cazul în care copilul știe cine este adevăratul Dumnezeu, el știe ce este adevărata fericire: "Te cunosc pe Tine, ca pe singurul Dumnezeu adevărat". Și numai întru Dumnezeu, el va vedea cât de minunată este natura, va putea delimita corect sexul feminin și masculin, va fi capabil să identifice tot ce se numește sfințenie, și nu va avea nimic de-a face cu cele rele. Prin urmare, prin botez se crează un cetățean al Împărăției Cerești, dat în mâinile Împărăției Cerești - nașilor care trăiesc întru Hristos și-l împărtășesc pe Dumnezeu.
Dar ce stă la baza botezului?
Baza botezului, precum și pentru toate celelalte taine, se află în Sfintele Scripturi. Hristos a spus: "Cuvintele pe care vi le-am dat, vă vor judeca." Adică, toți creștinii ar trebui să se conducă după Evanghelie. Aceasta este cea mai marea dintre cărțile canonice, toate celelalte sunt aranjate conform Evangheliei, după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că facem voia lui Dumnezeu, și ea este în cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, la baza botezulului sunt cuvintele lui Hristos: "cine crede și se botează, acela va fi salvat." Adică, cel care se botează trebuie să fie credincios. Asta înseamnă nu numai să citești Sibolul Credinței, ci să-l mărturisești pe Hristos cum a făcut-o apostolul Petru. Simbolul Credinței sau Crezul este citit de oricine este botezat, iar în cazul în care se botează un copil, pentru el îl citește nașul sau nașa, iar părinții trebuie să știe numaidecât Crezul, pentru că noi nu primim harul ca "din cușcă" (există un concept de " celulă a credinței"- ca și cum credința ar exista numai într-un spațiu închis). Acest lucru este greșit: Duhul Sfânt suflă unde vrea. Hristos în convorbirea lui cu Nicodim a spus: "Vântul suflă încotro vrea, și-i auziți sunetul, dar nu știți de unde vine și unde se duce."
Deci, părinții și nașii trebuie să înțeleagă adevărata esență a botezului.
Desigur, pentru că botezul este intrarea în biserică. Cele șapte Taine, începând cu botezul sunt trepte spre înălțime. Sunt ca un munte, la care singura modalitate de a ajunge în vârf este să îl urci. Dar, pentru a urca pe acest munte, este nevoie de un om care este amețit, de bani, de glorie, de succesul în viață și așa mai departe. Pentru ca oamenii să înțeleagă calea lui Dumnezeu, și să o poată arăta și altora. Căci dacă un om este orb, va putea oare el conduce un alt orb? Oricine a fost botezat nu moare, moarte pentru ei este doar o tranziție. Și de aceea apostolul Pavel spune: "dacă moartea este calea să mă întâlnesc cu Dumnezeu, atunci o aștept cu nerăbdare ca pe o sărbătoare". De la amvonul bisericii, copilul este dat în mâinile nașilor repetându-se de trei ori: "De la noi fin, de la Dumnezeu creștin" și părinții sărută mâna nașilor pentru că ei în continuare îl vor sluji pe acest copil. Nașii trăiesc deja de dragul acestui copil!
De ce este cufundat de trei ori în cristelniță cel care este botezat? În cinstea celor trei zile în care Hristos a stat în mormânt, când prin moartea lui a călcat în picioare moartea noastră. Și acolo, în cristelniță, omul se naște pentru viața veșnică. Se bagă în cristelniță vechiul Adam, prin natura sa născut din mamă și tată, și iese un om nou, în chipul lui Hristos Mântuitorul - prin harul lui Dumnezeu. Se dă mai apoi în mâinile părinților spirituali - nașului și nașei, care sunt martori. "Amin", se spune de către preot de fiecare dată când copilul este cufundat, "Amin" - înseamnă "Adevărat, este într-adevăr așa" – adică ei confirmă nașterea omului prin botez. "Și voi avea martori în Ierusalim și în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului" - spune Hristos apostolilor. Și nașii de botez sunt martori nu numai pentru alții, dar și înainte acestui copil pentru tot restul vieții sale, nu numai prin cuvinte, ci, de asemenea, printr-o viață neprihănită. Noi nu doar duntem creștini ascultători, dar și parte din Hristos: "Gustați și vedeți pe Domnul că este bun." De aceea atunci când creștinii nu se împărtășesc, nu gustă din trupul lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că nu au pe Dumnezeu întru ei, chiar dacă au fost botezați. Când gustăm din pâine care este trupul lui Hristos, și ne facem un singur trup. Când n gustăm vinul cu care s-a unit Dumnezeu, gustăm din însuși Dumnezeu. Deci, nu există nici un centimetru sau milimetru în mine unde nu este Dumnezeu. Și mai mare blestem nu există decât să botezi și să nu-ți respecți misiunea. Și este foarte trist să vezi că la baza Tainei Botezului se pun banii, beneficiile, interesele, mesele încărcate, și așa mai departe.
Aud de multe ori: "Atât de mulți copii am botezat!", dar arătă măcar unul dintre finii tăi: este sau nu în biserică? Nici unul dintre nași sau nașe nu se va salva dacă copilul, pe care ei l-au botezat, nu va trăi conform misiunii botezului, iar misiunea este clară: Hristos ne cheamă: "Fiți Sfinți, pentru că Sfânt sunt și Eu, Domnul, Dumnezeul vostru; Fiți milostivi, că eu sunt milostiv, Domnul, Dumnezeul vostru." Din păcate, și prima și a doua poruncă este respectată de 3-4% din societate. Vin și întreabă: Cât costă botezul? Cât costă cununia? Biserica nu este un supermarket, nu vindem roșii și castraveți. Aceasta este o donație bisericii, este numită zeciuială. Din păcate, dintre toți din parohia noastră doar două persoane donează zeciuială la biserică. Și, desigur, atunci când le slujim, nu luăm donații nici pentru botez sau cununie, sfințire de casă și așa mai departe. Ei aduc contribuție la biserică, pentru menținerea Casei Domnului, aceasta este și casa lor spirituală! Ei vin aici să primească harul lui Dumnezeu, așa cum ar trebui să fie.
Cu toate acestea, pe lângă biserici activează și magazine unde se vinde tămâie, lumânări și așa mai departe.
Magazinele religioase s-au mutat în afara ogrăzii bisericii, și prețurile, care sunt acolo pentru lumânări, tămâie, și așa mai departe sunt o reflectare a costurilor de întreținere a bisericii respective, astfel costul la lumânări, de exemplu, este diferit în diferite magazine bisericești. În biserica, totul ar trebui să fie curate - lumânările din ceară, tămâie - naturală, florile vii. Desigur, fiecare biserică suportă unele costuri cum ar fi: serviciile comunale și salariile, și cheltuielile de întreținere a centrului social, care există în aproape fiecare parohie. Recent, am trimis copiii în vacanță, am trimis produse alimentare: unt, pâine. Astăzi oamenii caută să-și boteze copii în biserici mai frumoase, mai bogate, iar înainte căutau biserici care aveau nevoie de donații: de exemplu, o biserică care abia se construia, se făcea reparație sau avea nevoie de restaurare, care a fost deteriorată de un incendiu, de exemplu, sau de un alt dezastru. În general, persoanele cu venituri modeste nu pun niciodată problema banilor. Iar cei care vin în mașini scumpe clasa "lux" pot să nu achite lumânările pentru Taina botezului, pentru că spun că "facem speculații în biserică." Nici pentru biserica nu jertfesc. Dacă nu sunt donații, biserica nu are de unde să ia bani pentru a ajuta spitalele, casele de copii, pe alții în nevoie.
Mai există o problemă legată de bani: ce costuri ar trebui să suporte nașii, și ce cheltuieli trebuie să le părinții copilului asupra lor?
În general, nu este vorba de a cumpăra ceva. Nașa și Nașul înregistrează copilul ca enoriaș și, desigur, lăsă o donație pentru întreținerea bisericii, dar aceasta este o donație, și nu o plată pentru ceva anume. Nașii trebuie să se asigure ca copilul să aibă cruce, scutec, prosop și așa mai departe, adică tot de ce este nevoie pentru botez. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că, dacă, de exemplu, nu vor avea cruce, botezul nu va avea loc, noi le vom oferi tot ce va fi nevoie. În amintesc destule cazuri, în care noi le-am oferit și crucea, și lumânările, și iată pentru asemenea cazuri este nevoie de acele contribuții importante, pe care le-am menționat mai sus. Noi oferim fiecăruia tot ceea ce este necesar pentru o viață de creștin. Nașii la rândul lor trebuie să-i transmită finului Legea lui Dumnezeu, rugăciunea și Scriptura - pentru că ei trăiesc deja în ele și vor transmite acestea fiului lor spiritual. Mama și tata aduc în mod tradițional pâinea și vinul pentru euharistie, deoarece copilul va fi împărtășit.
Revenind la Taina Botezului, vreau să vă întreb: poate o persoană botezată nu să simtă acest har divin?
Din păcate, botezul va fi valabil, dar ineficient. În cazul în care o persoană este botezată, dar nu simte harul lui Dumnezeu, și acesta nu trece prin acest om, din cauza neglijenței nașilor sau a colegilor noștri preoți care efectuează această taină pur și simplu, și aceasta nu este doar rău, este păcat de moarte. Botezul, de exemplu, nu se poate săvârși într-o mănăstire, pentru că mănăstirile nu au enoriași adică popor a lui Dumnezeu. Ei au frați și surori întru Hristos. Mănăstirea este pentru călugări și viața monahală, un călugăr nu poate vedea nici goliciunea lui și nici a altcuiva, acolo nu există viață lumească. Iar acum vedem, că din păcate, și în mănăstiri este efectuat ritualul botezului.
Există cazuri când botezul poate fi refuzat?
Da, atunci când părinții și nașii sunt necredincioși.
Și cum pot veni aceștia la biserică dacă sunt necredincioși?
Din păcate, asemenea cazuri sunt foarte multe. Dacă se botează un adult, îl catehizăm, el trebuie să cunoască și să înțeleagă Crezul sau Simbolul credinței. Biserica nu are nevoie de "vase goale", oameni fără har, fără credință. Biserica are nevoie de credință vie și înțelegere. Uneori aud: "Părinte, am fost botezat, dar nu am simțit nimic." Dar simțirea vine de la conștientizarea a ceea ce faci. Iar aceasta vine de la cunoaștere: fără conștientizare nu există nicio virtute. Prin urmare, cei care vor să devină nași, trebuie să vină la preot și să întrebe ce trebuie să facă. Și dacă li se spune "plătiți la casă", este mai bine să caute o altă biserica și la un alt preot. În cazul în care li se spune că trebuie să știe Scripturile, Simbolul Credinței, să se mărturisească și să se împărtășească, să trăim în credință. Fără prosoape și lumânări, sau bani vă vom permite botezul. Dar dacă nu vă rugați dimineața și seara, adică nu aveți dragoste, cum puteți deveni părinți spirituali? ..
