Tot ce trebuie să știi despre enterocolita la bebeluși. Cauze, metode de prevenție și tratament

Enterocolita la bebeluș, indiferent de cauză, reprezintă o urgentă medicală mai ales dacă se asociază cu vărsături si/sau febră, datorită riscului de deshidratare și posibilităților limitate de hidratare la domiciliu. Enterocolita se poate manifesta prin balonare și diaree și poate duce până la colapsul bebelușului care anterior se alimenta bine și era sănătos. 

Dacă diareea persistă mai mult de 2 săptămâni, vorbim de diaree cronică, care apare în cadrul unor boli digestive neinfecțioase (deficit congenital/secundar de lactază, intoleranța la proteinele din laptele de vacă sau soia, intoleranța la gluten, boli inflamatorii intestinale, etc) și care necesită investigații suplimentare pentru un diagnostic corect și un tratament corespunzător. 

La bebeluși, indiferent de cauză, enterocolita reprezintă o urgență medicală, mai ales dacă se asociază cu vărsături și/sau febră, datorită riscului de deshidratare și posibilităților limitate de hidratare la domiciliu.

Cum se diagnostichează enterocolita?

Diagnosticul enterocolitei este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului însă necesită „căutarea” cauzei (diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzător. Este important de diferențiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutilă de antibiotice. Din păcate, în peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Tratamentul enterocolitei bebelușului

Dacă sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru hidratare pe venă (perfuzii) necesară pentru a suplini pierderile de apă și electroliți secundare vărsăturilor și diareei, dar și pentru a oferi o pauză de refacere a tubului digestiv. Ulterior se reia alimentația, însă treptat cu așa numita dietă de tranziție care să asigure refacerea treptată a mucoasei intestinale. Cazurile mai puțin severe pot fi tratate la domiciliu însă numai după un consult de specialitate în prealabil.

• Tratamentul enterocolitei bacteriane. În acest caz, se face tratament antibiotic, conform antibiogramei. Frecvent nu se așteaptă rezultatul coproculturii dacă corpocitograma este sugestivă pentru o infecție bacteriană. Antibioticul este ales de medic și va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci când este disponibilă coprocultura.
   
• Tratamentul enterocolitei virale. În acest caz se administrează tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice.
   
• Tratamentul enterocolitei parazitale. Bebelușul necesită tratament antiparazitar în funcție de parazitul identificat. Dacă bebelușul nu dă semne de îmbunatățire a situației, alte tratamente pot fi necesare: de exemplu, ajutor al respirației sau medicamente care să echilibreze tensiunea arterială.

Ce complicații pot să apară în cazul enterocolitei?

• deshidratarea;
• acidoza (secundară deshidratării);
• afectare neurologică (poate merge până la comă);
• șoc hipovolemic (scăderea drastică a lichidelor corpului);
• insuficiență renală;
• eritem fesier (datorită numărului mare de scaun și a acidității crescute a acestora);

Care este evoluția bolii?

În marea majoritate a situațiilor sub tratament specific, hidratare și regim evoluția este bună. Sunt însă situații în care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 săptămâni și atunci este nevoie de un nou consult medical și eventual investigații suplimentare.

Cum putem preveni enterocolita?

• spălarea frecventă a mâinilor cu apă caldă și săpun, obligatoriu înainte de fiecare masă și după folosirea toaletei (chiar dacă copilașii sunt mici, învățați-i să deprindă aceste reguli de igienă);
• copilașii cu enterocolită/gastroenterocolită nu vor fi duși în colectivitate decât după rezolvarea episodului; în cazul în care este vorba despre paraziți (viermișori) trebuie să anunțați personalul din creșe/grădinițe/scoli pentru a lua măsurile epidemiologice necesare;
• spălarea tacâmurilor și veselei cu apă potabilă; dacă apa nu este din surse potabile și nu avem altă alternativă, se recomandă fierberea acesteia (cel puțin 5 minute);
• depozitarea corespunzătoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate „perisabile” (lapte, carne, ouă, etc);
• spălarea riguroasă a fructelor și legumelor;
• prepararea termică corespunzătoare a cărnii. Atunci când dezghețați carnea, nu o lăsați la temperatura camerei (aceasta se păstrează în frigider);
• după prepararea termică a oricărei mâncări, răciți-o brusc și apoi depozitați-o în frigider;
• spălarea pe mâini după schimbarea scutecului.