Afecțiunea care te împiedică să rămâi gravidă. Ce semne dă și cum poate fi tratată

Cervicita este o afecțiune ginecologică foarte frecventă care constă în inflamația colului uterin. Un risc ridicat de a contracta cervicită îl au persoanele care au mai mulți parteneri sexuali sau care se angajează în comportamente sexuale care le expun la bolile cu transmitere sexuală (sex neprotejat, fără prezervativ), însă practicile sexuale nu sunt singura cauză a îmbolnăvirii. Cauze ale îmbolnăvirii pot fi și leziunile, alergiile sau dezechilibrele bacteriene.

Cervicita nu provoacă întotdeauna simptome, însă dacă acestea apar pot include scurgeri vaginale anormale (galbene, albe sau gri, cu miros neplăcut), act sexual dureros sau iritație vulvară sau vaginală. Infecția este principalul motiv pentru care se dezvoltă cervicita acută, iar infecțiile apar atunci când bacteriile sunt introduse în uter, prin contact sexual neprotejat. Cauzele comune ale cervicitei infecțioase includ Chlamydia, Gonoreea, Herpesul genital (HSV-2), Trichomonaza sau Mycoplasma genitalium.

Și alergia la prezervative poate cauza inflamația colului uterin!

Există însă și cauze de natură noninfecțioasă a cervicitei, cum ar fi expunerea la substanțe chimice sau iritația mecanică. Acestea includ iritația chimică de la spermicide sau dușuri ori latexul din care sunt confecționate prezervativele, reacția la diafragme, capace cervicale, tampoane sau pesare.

De asemenea radioterapia sau bolile inflamatorii sistemice pot constitui alte cauze ale cervicitei.

Dispozitivele intrauterine (steriletele) nu favorizează dezvoltarea cervicitei, însă inserarea unui astfel de dispozitiv poate provoca boală inflamatorie pelvină dacă este introdus unei paciente care are o cervicită activă ca urmare a infecției cu Gonoree sau Chlamydia.

Acest lucru nu se întâmplă des în primul rând pentru că orice medic responsabil va insera un dispozitiv intrauterin numai după ce pacientei îi vor fi efectuate analize complete pentru depistarea unor posibile probleme de sănătate, explică dr. Andreas Vythpulkas.

Antibioticele tratează cercivita, dar trebuie luate exact cât timp spune medicul

Tratamentul cervicitei include de obicei antibiotice, principalul său scop fiind acela de a elimina infecția și de a preveni răspândirea acesteia la uter și trompele uterine, sau, dacă este vorba despre o femeie însărcinată, la făt.

Este deosebit de importantă determinarea cauzei cervicitei. Dacă o infecție este problema, aceasta se poate răspândi dincolo de colul uterin, către uter și trompele uterine și în cavitatea pelvină și abdominală, și poate provoca o infectare care pune viața în pericol. Acest lucru poate cauza probleme cu fertilitatea (capacitatea de a rămâne însărcinată) sau poate cauza probleme fătului dacă este vorba despre o femeie deja însărcinată.

Aproximativ 35% dintre femeile cu o problemă de infertilitate sunt afectate de modificări postinflamatorii ale oviductului (porțiune a trompei uterine) sau ale peritoneului înconjurător care interferează cu funcția tuboovariană, iar cele mai multe dintre aceste modificări sunt urmările unei infecții.

Deoarece în majoritatea cazurilor, în special în cele cauzate de Chlamydia trachomatis, semnele și simptomele sunt adesea minime sau inexistente, procentul real de femei cu infecții ale tractului genital superior este probabil subestimat, spune medicul ginecolog.

Infecțiile simptomatice, asimptomatice sau latente ori sechelele acestora pot contribui, de asemenea, la inflamația cronică a colului uterin dar și a endometrului, precum și la modificări ale secrețiilor tractului reproducător, inducerea mediatorilor imunitari care interferează cu fiziologia gameților sau embrionilor și tulburări structurale, cum ar fi sinechiile intrauterine.

Infecția este, de asemenea, un factor major în infertilitatea masculină

Cea mai bună măsură de reducere a incidenței infertilității determinate de o infecție constă în prevenirea și depistarea precoce și tratamentul infecțiilor asimptomatice sau ușor simptomatice nou dobândite.

Tratamentul cervicitei poate dura până la două săptămâni, fiind extrem de important ca el să fie urmat exact așa cum a fost prescris de medic și în niciun caz întrerupt atunci când simptomele îmbolnăvirii se atenuează sau dispar, atenționează dr. Vythoulkas.

De asemenea, medicul poate recomanda ca și partenerul să fie tratat, pentru a se evita reinfectarea. Este recomandat ca până la terminarea tratamentului cuplul să nu întrețină raporturi sexuale.