A visat foarte mult la un copil, iar acum treieșe la maxim fericirea de a deveni mamă. Vorbim despre Irina Lencăuțan, reporter Canal 3, care este extrem de activă și muncește fără ezitare atât în teren, cât și în redacția de știri. Colegii de serviciu deja fac glume despre burtica ei și o întreabă dacă nu va naște direct în platoul de filmări. Plus 18 kg, pofte, isterii, toxicoză, nervozitate și chiar risc de avort spontan, de toate a avut parte graviduța în aceste 36 de săptămâni de sarcină. Întreaga experiență o aflați din acest interviu.
Cât de mult ți-ai dorit acest copil?
Dorința de a deveni părinți este asemeni unei minuni pe care o aştepți în copilărie când se apropie sărbătorile. E acel cadou tainic şi deosebit care te face cel mai fericit om din lume. Darul suprem cu care m-a înzestrat în acest an Dumnezeu este copilul, pe care îl port sub inimă şi care dă sens existenței mele ca femei pe acest pământ. Îi cunosc prețul, şi nu mă refer la cel financiar, dar la ani de rugăciuni, speranțe, lacrimi şi dezamagiri. Dar totul a rămas în trecut, pentru că astăzi sunt fericită, ştiind că trăiesc cu ardoare fiecare clipă de a fi femeie însărcinată.
Va fi băiețel sau fetiță? Te-ai gândit la nume?
Sunt mamă de fetiță, deşi mereu credeam că voi naşte băieți. Copila mea cu caracter puternic, va purta un nume bărbătesc - Andreea. E un nume pe care şi l-a ales singură. Da, da, l-a ales singură. Eram în primele săptămâni de sarcină, nu ştiam genul bebeluşului meu, dar într-o dimineață, când încă visam, soțul m-a întrebat cum vom numi copilul, i-am spus dormind în continuare, vom avea o fetiță şi se va numi Andreea. Un pronostic care s-a adeverit la 17 săptămâni, când am mers la ultrasonografie şi ne-au spus că vom avea o fetiță.
Cum e perioada gravidității? Nu au intervenit complicații?
In aceste minunate luni de sarcină, am avut parte de toate stările specifice unei gravide - renumita toxicoză, risc de avort spontan, insomnii, pofte. Nu se trece fără crize de isterie, nervozitate şi desigur, victimizare. Acum când a început numărătoarea inversă, totul pare rămas în trecutul îndepărtat. Ori astăzi, încerc să absorb la maximum plăcerea fiecărei atingeri, mişcări a unei vieți care trăieşte în mine. Nu sunt obsedată de gândul că vreau mai repede să nasc, că am obosit de burtă, kilograme în plus şi neputința de a fi la fel de activă ca înainte. Sunt, pur şi simplu, o femeie fericită care este deja mamă.
Ce peripeții ai la serviciu? Cum reușești să combini reporteria cu pregătirea pentru a fi mamă?
Specialitatea pe care o îmbrățişez, cea de jurnalism, mă ajută mult în această nouă ipostază. În primul rând, reuşesc să mă informez cu privire la sănătatea mea şi a copilului din prima sursă, realizând reportaje tematice şi făcându-le publice pentru toți. În acelaşi timp, pot să mă mândresc cu colegi de breaslă minunați, care mă susțin mult şi mă încurajează zi de zi. Desigur, mă lasă foarte rar pe teren, dar îmi permit, totodată, să mai fiu alături de ei. Ori pentru mine, o femeie hiperactivă, posibilitatea de a fi utilă şi în această perioadă, de fapt mă face să mă simt fericită şi împlinită. Mă simt alintată şi răsfățată de cei din jur, am parte de glume tari, precum: Ai pătură în geantă şi ştergar? - Da mai poți? - Vezi să nu naşti în platou.
Reușești să mănânci la timp și corect, să faci toate investigațiile medicale, să pregătești bagajul pentru maternitate?
Cât priveşte alimentația mea, nu pot să mă laud cu un regim strict. Sunt câteva obiceiuri alimentare, pe care le respect de ani de zile: dimineața terci cu lapte şi o ceaşcă de cafea cu lapte condensat. La amiază e diferit. Sunt zile când îmi iau mâncare de acasă sau iau un complex de la cantina de la serviciu, cu toate că încerc să nu mă alimentez în localuri publice. Seara, iau cina alături de soț, desigur în proporții cât mai mici posibile.
Nu uit de fructe, preferate sunt portocalele şi merele verzi. Deşi a rămas în spate toxicoza, totuşi Andreea nu mă lasă să consum produse de culoare roşie, cele preferate rămânând tot ce este de culoare galbenă şi verde. In cele 36 de săptămâni de sarcină am adăugat deja 18 kg, fapt care mă sperie uneori. Ori kilogramele adaugate sunt cauzate de semințe şi nucuşoare, dar şi fructele.
Cât priveşte controalele medicale, acestea sunt respectate cu strictețe, asta pentru că ani la rând am luptat pentru a putea concepe această sarcină. Mai mult, bunica mea a suferit de diabet zaharat, aşa că medicii m-au luat la evidență strictă pentru a preveni orice agravare a stării de sănătate. Mulți medici endocrinologi îmi interziceau conceperea unui copil, până nu îmi fac intervenție chirurgicală de exterpare a tiroidei. Am ripostat şi nu am mers pe mâna chirurgului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că pe parcursul sarcinii fonul hormonal nu s-a schimbat, iar asta nu a afectat deloc bebeluşa. Vreau să menționez, că şi medicul endocrinolog la care sunt azi la evidență, mă susține mult şi mă încurajează mereu, fără a mă trimite la bisturiu. Totodată, lunar neaparat fac câte o investigație la ultrosonografie. O fac, în primul rând, din dorinta de a mă asigura că bebeluşul meu este bine. Mai mult, recent am efectuat şi ultrasonografie 4D la unul din centrele de investigații private din Capitală. Emoțiile pe care le trăieşti în timpul intervenției sunt la cotă maximă pentru ambii părinți. Grație acestei tehnologii moferne ai ocazia să vezi chipul copilului tău, dar cel mai important e să te asiguri că fiecare organ al lui este perfect sănătos. Chiar recomand să investiți într-o astfel de investigație.
Bagajul de maternitate este deja gata. Nu sunt o femeie superstițioasă, aşa că pe parcursul sarcinii am primit daruri pentru Andreea atât în ce priveşte haine, cât şi produse de igienă. Tot ce mi-a rămas azi să procur, este o geantă comodă, în care să pot amenaja toate cele necesare pentru maternitate. În următoarele zile vom procura căruciorul, pătucul şi cada. Celelalte le vom procura pe rând.
Cât timp vei sta în concediu de maternitate?
Deşi sunt în concediul de maternitate, continui să duc un mod de viață activ. Nu văd sens în a sta tolănită ziua întregă în pat, deranjând familia şi făcându-i să tremure în jurul meu, pentru că sunt marea muceniță, jertfa care dă viață unui copil. Nici pe aproape. Continui să mă mişc, să fac cumpărături, să organizez evenimente, să merg în transportul public şi să am grijă de mine, aşa cum am făcut-o până acum.
Nu îmi planific timpul pe care îl voi petrece în concediul de îngrijire a copilului. Totul depinde de Andreea. Mi-aş dori să revin la muncă după un an, dar nu fac pronosticuri, le las pe seama copilului meu.
Cine te încurajează și are grijă de tine în această perioadă?
Soțul îmi este mereu alături, însă nu pe post de dădaca, ci pentru a ne bucura ambii de perioada sarcinii. Din dragoste soțul se trezeşte noaptea pentru a mă conduce la baie, mă descalță şi mă ajută la dezbrăcat. Procesul este transformat în joacă şi glume, astfel încât nici unul dintre noi nu se simte ofensat.
În una din zile, am citit pe un grup de socializare, cum femeile însărcinate se laudă între ele cum îşi chinuie soții, trimițându-i noaptea după produse pentru că au pofte, altele spuneau că intenționat fac scandal, crize de nervi şi isterie. Am rămas profund indignată şi nedumerită de gestul lor. Pentru ce să ai o astfel de atitudine față de soțul tău, oare el nu merită respectat? Oare el nu tot munceşte şi oboseşte pentru întreaga familie? Mai rău e că acest bărbat va fi atât de obosit, încât odată cu apariția copilului va fugi de acasă şi îşi va găsi refugiul în brațele unei altei femei.
O altă întrebare am către acele însărcinate care zile întregi se vaicără de dureri de spate, picioare, toxicoze, insomnii şi respirația îngreunată din cauza sarcinii. Iar atunci când vă doriți un copil, informați-vă de stările prin care va fi expus corpul dvs şi pregătiți-vă moral cel puțin, or sarcina este o încercare care vă va transforma în adevărate femei.
O femeie însărcinată, nu este o femeie bolnavă. O femeie însărcinată nu este un necaz pentru soţ şi familie. O femeie însărcinată nu este o jertfă pe altarul familiei. A fi gravidă este o stare fiziologică normală, prin care viaţa pe pământ continuă. În acelaşi timp, a putea da naştere unui prunc, este o minune cu care a fost înzestrată femeia. O taină de care ea ar trebui să se bucure zi de zi, clipă de clipă, oricât de greu sau uşor i-ar fi.
Ce vrei să învețe copilul tău de la tine?
Mi-aş dori ca Andreea să fie la fel de activă şi răzbătătoare ca mine, să lupte fără frică pentru dreptate. Mi-aş dori să moştenească genele bunicilor în ce priveşte blândeţea, bunătatea, milostenia şi înţelepciunea.
Irina, felicitările noastre cu acest eveniment minunat din viața ta! Să ai parte de o naștere ușoară și să aduci pe lume un copil sănătos!
