Animalele și copilul în casă. Interviu cu doctorul veterinar Nicolai Ciavdar

În orice casă în care crește un copil, mai devreme sau mai târziu este vociferată rugămintea de a procura un cățeluș, un pisoi, un hamster sau un animal mai exotic. Evident, prezența unui animal de companie în casă este posibilitatea de a dărui copilului oportunitatea de a percepe noțiunea de prietenie, responsabilitate și grijă, însă, această chestiune trebuie abordată cu toată seriozitatea. Cum urmează de procedat ca noul membru al familiei să aducă bucurie în casă și nu griji interminabile. Despre aceasta ne va vorbi doctorul veterinar, Nicolai Ciavdar, specialist principal în cadrul clinicii ”Ciavdar Grup”.

Nicolai Ciavdar medic veterinar, specialist principal în cadrul clinicii ”Ciavdar Grup”

Domnul Nicolai, din perspectiva unul medic veterinar, este corect de a achiziționa un animal de companie acolo unde crește un copil mic?

- Se știe că animalul poate fi purtător al unei infecții, adică nu trebuie să excludem riscul contaminării. De aceea, din punctul de vedere al unui doctor veterinar voi spune că pericol există. Însă, din perspectiva unui tată, sunt convins că în casa în care cresc copii trebuie să fie un animal de companie. Acest lucru este important din punct de vedere psihologic. Atunci când în casă își face apariția un animal, copiii devin mai buni, ei încep să-l iubească, înțeleg că el are nevoie de grijă. Nu face ca părinții să refuze copiilor în rugămintea de a achiziționa un animal de companie, eu aș recomanda ca acest lucru să se facă corect. Dacă achiziționați un animal, în primul rând, trebuie să mergeți cu el la veterinar și dacă în rezultatul examinărilor și analizelor se constată că totul este în regulă, nu aveți motive de neliniște.

Și dacă nu s-a decis deocamdată ce animal va apărea în casă, este necesar să se consulte această chestiune cu medicul veterinar?

- Categoric, fie că este vorba despre o consultație la medicul veterinar, fie că se caută informații referitoare la rasa animalului și particularitățile de îngrijire ș.a.m.d. Acum, informații sunt suficiente. Puteți să vă consultați cu membrii clubului de crescători înainte de a lua o decizie. Trebuie să înțelegeți foarte clar ce anume vreți să obțineți de la animalul pe care vă gândiți să-l aduceți acasă, cum trebuie să fie el. Trebuie să vă pregătiți, nu poate fi vorba despre un pas spontan, pentru că animalul v fi alături de dumneavoastră în următorii 15 ani – fie că veți avea satisfacție, fie că veți suferi cu toții în această perioadă. Nu sunt o raritate situațiile în care, inițial, familia achiziționează un animal de companie după care se confruntă cu probleme. Elementar – alergia la pisici. Trebuie să știți cu siguranță că micuțul dumneavoastră nu este alergic. Dacă acest lucru se constată după ce în casă este adusă pisica, ea va trebui dusă undeva în altă parte, iar asta presupune un stres puternic pentru animal și pentru copil, doar el rămâne fără de un bun prieten.

Să presupunem că familia a decis să achiziționeze un câine, la ce trebuie să se gândească din timp?

- Să începem de la faptul că trebuie să ne concentrăm atenția pe vârsta copilului. Dacă copilul are numai 1-2 ani, eu, în general, nu aș recomanda ca în casă să apară un câine fie că vorbim despre rase mici sau mari. La ei poate apărea gelozia în raport cu copilul, câinele nu acceptă un copil mic ca pe stăpânul său, pentru un câine, copilul este membrul haitei și el vrea că acesta să fie mai mic în rang. Este manifestarea firească a animalului. Plus la toate, un câine mare poate întâmplător călca, împinge și traumatiza fizic copilul. În această privință, cu rasele mici de câini, lucrurile sunt mai simple. La urma urmei, orice câine, indiferent de dimensiuni, poate să muște copilul. Maturii trebuie să fie foarte atenți, trebuie să-i facă câinelui cunoștință cu copilul, să urmărească reacția animalului. Nu trebuie să se uite despre vârsta animalului, dacă vorbim despre un cățel el este socializat mai ușor în familie, dacă vorbim despre un animal matur, acesta deja are format temperamentul, caracterul …și pot apărea dificultăți.

Să ne imaginăm că copilul nu mai este foarte mic, la ce rase de câini ar trebui să atragă părinții atenția?

- Dacă aveți casă particulară ș aveți nevoie de un câine prieten este ideală rasa de câine labrador. Din cele mai vechi timpuri, acești patrupezi s-au dovedit a fi sociabili și neagresivi. Aceleași caracteristici sunt valabile și pentru câinii - Golden Retriever. Dacă, însă, patrupedul va trebui să locuiască în apartament, nu aș recomanda să se opteze pentru un câine de rasă mare. În primul rând, va fi disconfort pentru câine dar și pentru stăpâni. Pentru că stăpânii vor trebui să plimbe animalul indiferent dacă este week-end sau sărbătoare. Un cățel mic poate fi învățat la oliță și lucrurile se simplifică. Dacă e să vorbim despre rasele de câini mici, de exemplu Yorkshire Terrier cunoscut prin blândețea a și atitudinea bună față de copii, de asemenea pot fi câini de rasa Bichon, Toy rusesc. Evident, sunt rase de câini mult mai agresivi, mai puțini agresivi, însă, toate manifestările sunt individuale, fiecare câine are propriul caracter, propriul temperament, asta depinde de câine.

Și pisicile, copiilor le vine ușor să stabilească contacte cu ele?

- Din nou, totul depinde de rasă. Sunt rase de pisici care nu vor sta nici în brațele copilului și nici în brațele maturilor. Din această categorie face parte pisica Bengal, abisinian, sfinx, lor nu le place să comunice cu oamenii. Sunt rase independente, să zicem – pisica albastră britanică – ea nu deranjează pe nimeni și nici nu vrea să fie deranjată. Destul de ciudat, dar puteți aduce acasă o pisică de rasă mare - Main-kun – acestea sunt foarte sociabile.

Deseori, părinții iau pentru copii animale de companie – diverse rozătoare, păsări - ele sunt binevenite pentru copii?

- De ce nu? Aceiași papagali contactează foarte bine cu copiii, rozătoarele la fel. Aici însă este un moment – trebuie să explicați copilului, că aceasta nu este o jucărie, ci o creautră vie. Nu întotdeauna copiii mici înțeleg, și jucîndu-se, pot trauma animalul, îi pot provoca un disconfort și chiar durere.

 Ce atitudine aveți dvs. față de animalele mai puțin obișnuite, cum ar fi dihorele?

- Iată un dihore nu aș recomanda să fie luat în casă unde sunt copiii. Aceste animale sunt foarte active, pot să muște, să zgîrîie. În general, este mai dificil să întreții un dihore, decît un cîine sau o pisică. Nu recomand să fie luate în casă animale exotice, deoarece în Moldova avem puțini specialiști în domeniu. Iar aceste animale pot fi transmițători ai diferitor boli, iar medicii pot fi incompetenți în diagnosticarea și tratarea lor. Maladiile transmisibile omului de la animale, se numesc științific antropozoonoze și sunt suficient de multe. Animalele exotice pot fi aduse în țara noastră nu chiar legal și sunt transmițătorii bolilor parazitare sau infecțioase. Dacă la medic ajunge o pisică sau în cîine, pot fi făcute orice tip de analize, animalul poate fi investigat. Un medic cu experiență doar în baza simptomelor clinice poate spune, dacă animalul este sănătos sau nu, și dacă trebuie făcute analize suplimentare pentru depistarea cauzelor. Iar cu animalele rare este mult mai complicat.

Cum poate fi redus la minimum riscul de infestare a copilului de la animal?

- Profilaxia – de fapt este un panaceu. O dată în trei luni, unui animal matur trebuie să-i fie făcută profilaxie împotriva paraziților și o dată pe an să fie vaccinat. Dacă animalul cel puțin de 2-3 ori pe an este dus la veterinar, atunci pericolul de infestare a copilului este redus la minimum.

Dle Ceavdar, una este cînd animalul este cumpărat copilului, și cu totul altceva cînd copilul apare în casă unde deja trăiește un animal. Trebuie oare pregătit animalul pentru schimbări în familie?

- Da, desigur, aici trebuie să fiți foarte atenți, deoarece animalul se consideră membru cu drepturi depline al familiei. El simte un disconfort atunci cînd apare un alt membru, pentru că lui i se acordă mai multă atenție și au mare mare grijă de el. Trebuie să discutați cu animalul, să-i explicați că este vorba de un membru al familiei, că îl iubiți și totul este bine și foarte important – trebuie să urmăriți permanent reacția animalului față de copil. Dacă animalul simte un disconfort, atunci cel mai bine ar fi să-i izolați pentru o perioadă anumită de timp.

 Apropo, cum divizăm teritoriul animalului și a copilului? Cum facem ca pisica sau cîinele să înțeleagă că nu trebuie să intre în odaia copilului?

- Din start, dacă vă luați un animal de companie, el trebuie să aibă locul lui. Animalul nu trebuie să doarmă cu dvs, el trebuie să aibă propria căsuță. În acest caz, cu siguranță nu vor apărea probleme la divizarea teritoriului. Desigur, se întîmplă că animalele sunt geloase, se supără, pisicile își pot marca teritoriul, cîinele poate începe să roadă încălțămintea. Totul depinde de caracterul animalului, însă trebuie să fiți pregătiți pentru astfel de situații. Un comportament similar nu înseamnă, că trebuie să renunțați imediat la animal, trebuie să vorbiți cu specialiștii și în comun să găsiți o soluție pentru rezolvarea problemei. Atunci cînd luați un animal în casă, trebuie să vă gîndiți, că în viitorul apropiat veți avea un copil. Trebuie să înțelegeți că este o responsabilitate, animalul nu trebuie să ajungă afară, pentru că nimănui nu va trebui. Înainte de a vă lua un animal de companie, trebuie să conștientizați, că acesta va fi alături cel puțin 15 ani.

 Au fost deja date o mulțime de sfaturi profesioniste, care sunt ultimele recomandări cititorilor noștri?

- După cum am mai spus, prima cu ce trebuie să începeți – este vizita la un veterinar profesionist, care să examineze animalul, să vă dea recomandările de rigoare, să efectueze măsuri de profilaxie. Preferabil, ca animalul să fie cumpărat nu de la piață, ci de la un crescător de animale cu experiență, care are toate documentele veterinare și de club în regulă. De ce documentele de club? Pentru că în cluburi se face selecția psihicului animalelor. Dacă este vorba despre un cîine sau o pisică agresivă, animalul nu este admis pentru înmulțire, respectiv nu va avea urmași agresivi. Dacă aveți toată documentația necesară, atunci se poate spune, că în 99% din cazuri nu veți avea dificultăți și probleme.