Dacă copilului îi miroase gurița urât, acesta poate fi semnul unei infecții sau al unei igiene precare a cavității bucale. Cercetătorii au constatat că simpla curățare a limbii cu periuța de dinți determină o diminuare cu aproximativ 70% a respirației urât mirositoare.
De ceva vreme am constatat că unuia dintre copiii mei a început să-i miroasă gurița urât, indiferent de momentul zilei. Primul lucru a fost să cer imediat sfatul medicului și astfel am aflat că, dacă cel mic nu suferă de nici o infecție respiratorie, va trebui să-i fac niște teste pentru a depista prezența viermișorilor intestinali. Se pare că aceștia reprezintă a treia cauză importantă a guriței urât mirositoare la copii după igiena precară a gurii și infecțiile respiratorii. Dar să aflăm ce alte cauze poate avea această problemă!
Este normal ca niște copii atât de mici să aibă o respirație urât mirositoare?
Dacă la adulți respirația cu un miros greu de suportat (denumită în termeni medicali „halitoză”) poate fi un semn al unei serioase probleme de sănătate, din fericire la copii rareori poate fi cauzată de o boală internă. Cu câțiva ani în urmă, s-a publicat un studiu făcut de către medici pediatri din Marea Britanie, care a dezvăluit că la copiii mici principala cauză este legată de îngrijirea deficitară a cavității bucale sau a cavității nazale.
Bacteriile care se află în saliva stagnantă sau particulele alimentare care pot rămâne în micile cavități de pe amigdale sunt „vinovate” pentru respirația urât mirositoare de după somn și uneori dintre mese. De asemenea, cariile dentare (care nu sunt vizibile foarte bine și care nu dau dureri locale), sinuzita acută și cea cronică, diverse infecții ale gâtului, nasul înfundat, alergiile sezoniere (alergiile pot cauza adunarea mucusului în faringe) pot fi posibilele motive ale unei respirații urât mirositoare.
Pe perioada anumitor tratamente medicamentoase, mirosul respirației copilului se poate evidenția.
Principalii paraziți care ar putea determina respirația urât mirositoare la copii sunt oxiurii și giardia. O altă cauză ar mai putea fi refluxul gastro-esofagian.
Ce poți să faci?
Întâi de toate, încearcă să nu-i spui copilului de această problemă, pentru a nu se complexa. În schimb, poți folosi această ocazie pentru a-l învăța să aibă grijă de igiena personală și să-i arăți că spălatul pe dinți nu este un moft, ci este la fel de necesar ca spălatul întregului corp. Pasta de dinți trebuie să fie prezentă în fiecare zi, periuța să fie adaptată vârstei, iar periajul trebuie făcut obligatoriu dimineața și seara. Apa de gură este doar un substituent insuficient al periuței de dinți și nu este recomandată copiilor. Exemplu personal al părinților este cel mai bun exercițiu, iar controlul stomatologic trebuie efectuat cel puțin o dată pe an.
Asociația Dentară Americană sfătuiește ca, odată ce dinții copilului au crescut și încep să se atingă, să se folosească ața dentară, care ajută la păstrarea unor gingii mai sănătoase și îndepărtează resturile alimentare rămase între dinți, acolo unde simplul periaj nu poate pătrunde. De asemenea, o gargară cu ceai cald de tei sau sunătoare este binevenită.
În cazul în care această respirație cu un miros neplăcut nu dispare după o igienă dentară/nazală minuțioasă, ori dacă este însoțită de tuse persistentă, febră sau secreție nazală mărită trebuie consultat medicul pediatru.
Sursa: totuldespremame.ro