Pierderea unei sarcini sau avortul spontan este un subiect dureros, despre care nu se prea vorbește. Cauzele unei sarcini oprite în evoluţie sau ale unui avort spontan au, de cele mai multe ori, explicaţii medicale. Dar sunt şi unele situaţii care rămân fără răspuns, iar mamele în cauză – cu mii de întrebări. Care sunt însă cele mai frecvente cauze ale unei pierderi de sarcină, află în cele ce urmează.
Potrivit ginecologilor, una dintre cauzele cele mai frecvente ține de lipsa responsabilității femeilor.
”Lucrurile acestea se întâmplă în momentul în care femeile rămân gravide fără să aibă nişte analize indicate de medic, analize care trebuie făcute şi afecţiuni tratate, dacă apare ceva la respectivele analize, înainte ca femeia să rămână gravidă. Adică sunt foarte puţine femei care vin şi spun „Aş vrea să rămân gravidă. Ce trebuie să fac pentru asta?” Majoritatea vin după ce au rămas gravide, adică cu testul de sarcină pozitiv şi zic „ce facem de acum încolo?” Şi, dintre aceste sarcini, se pierd unele ale căror cauze noi le depistăm. Şi spunem „uite, e posibil ca sarcina asta să se fi pierdut din cauza asta, sau asta, sau asta”. Sau dintr-un cumul de cauze.”, susține medicul ginecolog Alexandru Filipescu.
Medicul a mai explicat că riscul unui avort spontan este mai ridicat după vârsta de 30-35 de ani din cauza scăderii calității ovulelor.
”Ovocitul este în general de calitate mai proastă. Şi atunci ce se poate întâmpla? Există întâlnirea între spermatozoid şi ovul, apare embrionul, dar embrionul acela are nişte probleme. Nu aşa de mari ca să nu supravieţuiască până pe la 7-8 săptămâni, dar el ar da o sarcină cu probleme. Şi atunci, majoritatea se opresc din evoluţie. Ca să spun aşa, există şi o parte fericită acestui eveniment nefericit: pierderea unei sarcini mici este (din toate punctele de vedere – psihologic şi ca urmări) mult mai bună decât situaţia în care am afla noi de nişte probleme la o vârstă mult mai mare, la o sarcină mai înaintată.”, mai spune medicul.
Pierderea unei sarcini poate avea urmări nefaste asupra psihicului femeii, dar și a partenerului său de viață. Dacă femeile vor conștientiza necesitatea controlului medical de rutină și vor face acest lucru în timp util, ar putea evita astfel de situații.
”Vinovăţia lor este adesea legată de faptul că nu au făcut tot ce trebuiau să facă înainte de momentul rămânerii însărcinate. Dar există sarcini care sunt planificate şi sunt sarcini care nu au fost planificate. La cele planificate toate femeile ar trebui să-şi facă toată această paletă de investigaţii înainte de momentul concepţiei.”, a mai adăugat dr. Alexandru Filipescu.