Ecografia transfontanelară este o metodă de investigație a creierului nou-născutului și sugarului, iar calea de abord folosită este fontanela anterioară sau superioară, adica cea din creștetul capului. Fontanela devine fereastra ecografică pentru acest tip de examinare, adresată exclusiv nou-născutului și sugarului.
Ce sunt fontanelele?
Craniul are mai multe oase și între acestea există niște spații care, pe măsură ce copilul crește, se închid, se osifică. Sunt șase fontanele, iar cea mai mare dintre ele este cea anterioară, fiind și cea care se închide cel mai târziu, în mod normal, în jurul vârstei de 1 an. Sunt cazuri când, din cauza unor factori genetici și constituționali, fontanela se închide la 3-4 luni sau la 1,5-2 ani. Fontanelele nu necesită niciun fel de îngrijire.
La un nou-născut, fontanela devine fereastra ecografică ce permite vizualizarea structurilor cerebrale. După închiderea fontanelei, ecografia transfontanelară nu se mai poate efectua, pentru că ultrasunetele nu străbat osul.
Ce este ecografia transfontanelară?
Ecografia transfontanelară este o metodă imagistică de investigație a creierului nou-născutului și sugarului sau a structurilor anatomice ale conținutului cutiei craniene. Nu diferă de celelalte ecografii decât prin faptul că se face doar la nou-născuți și sugari, pentru că la ei există această fereastră ecografică - fontanela. Ca metodă de examinare, ecografia transfontanelară nu se deosebește de cea abdominală, de tiroidă etc. Se folosește același aparat, dar cu un transductor de mici dimensiuni, la o frecvență înaltă pentru o acuratețe cât mai mare a imaginilor.
Acest tip de ecografie evidențiază anatomia creierului, dezvoltarea acestuia și, dacă este cazul, o patologie existentă.
Cui se recomandă ecografia transfontanelară?
Se poate face oricărui copil, dar se recomandă în următoarele situații:
- în special prematurilor foarte mici, sub 32 de săptămâni sau sub 1500g, care au o anumită patologie neurologică ce apare în primele zile după naștere, respectiv hemoragiile, care se urmăresc apoi în timp. Ecografic, medicul poate vedea și când debutează aceste hemoragii, care pot lăsa un semn neurologic, astfel că prematurii sunt urmăriți periodic și după externare;
- unui nou-născut care are o suferință la naștere;
- unui nou-născut cu notă mică la naștere;
- unui nou-născut care provine din sarcini sau nașteri cu patologii (dezlipire de placentă, prolabare de cordon ombilical);
- unui nou-născut cu suspiciune de hemoragie în urma unei nașteri cu probleme, cu forceps, cu vacuum extractor;
- unui nou-născut cu suspiciune de leziune ischemică sau malformație cerebrală - în general, aceste malformații sunt văzute înainte de naștere la mamele a căror sarcină este urmărită pe toată perioada ei - malformațiile sunt confirmate după naștere și se acționează după fiecare caz în parte;
- unui copil care are hidrocefalie, care poate să fie congenitală sau care poate să apară ca urmare a unei hemoragii, diagnostic ce este urmărit în timp pentru a putea interveni în cel mai bun moment;
- unui copil cu o infecție neonatală, în special cu TORCH (acronim rezultat prin alăturarea inițialelor celor cinci grupe de infecții ce pot fi depistate: T- Toxoplasma gondii, O- Others viruses (alte virusuri), R- Rubeola, C- Cytomegalovirus, H- Herpes simplex virus). Aceste infecții trebuie urmărite pentru că dau și modificări cerebrale;
- unui copil cu suspiciune de tumoră intracraniană;
- unui copil care pe parcursul vieții de sugar dezvoltă o patologie neurologică, adică face convulsii, crize de apnee, cianoză, intră în comă;
- unui copil cu un traumatism la cap (sunt cazuri când părinții solicită o astfel de ecografie după ce copilul a căzut din pat);
- copiilor cu malformații cardiace, cianogene;
- copiilor cărora le crește capul prea mult sau dimensiunea craniului este peste limita vârstei.
În general, se recomandă copiilor care la un moment dat, în perioada de sugar (atât timp cât fontanela este deschisă), prezintă simptome neurologice, pentru a vedea anatomia creierului, malformații cerebrale, hemodinamică cerebrală.
Copilul care face ecografie transfontanelară fie a fost prematur sau a avut o suferință la naștere și este urmărit, fie are un semn sau o suferință neurologică.
Cum are loc examenul ecografic?
Copilul poate sta în orice poziție, pentru a fi cât mai liniștit - în brațele unui părinte, unde se simte mai în siguranță, sau poate fi examinat și pe patul din cabinetul medical. Copilul nu trebuie ținut într-un anumit fel, iar rezultatul ecografic nu este influențat de plânsul micuțului (acesta poate însă influența un pic velocimetria doppler care se face pe arterele cerebrale - aceasta măsoară viteza circulației sangvine). Ecografia transfontanelară nu necesita niciun fel de pregătire anterioară.
Pe fontanela superioară, care este fereastra ecografică, se aplică un gel, apoi transductorul de mici dimensiuni și se urmăresc secțiunile care trebuie examinate. Ecografia transfontanelară durează puțin, aproximativ 10-15 minute, copilul nu trebuie sedat înainte și se poate face în orice moment al zilei. Ecografia nu este dureroasă, dar poate crea micuților un ușor disconfort.
Dacă există o suspiciune, ecografia transfontanelară se poate repeta de câte ori este nevoie.
Dacă fontanela s-a închis și există o suspiciune, ecografia transfontanelară este înlocuită cu RMN sau CT cerebral, ca la adult.
Ce ar trebui să știe părinții înainte de investigație?
În primul rând, un părinte ar trebui să știe că ecografia transfontanelară se face la recomandarea unui medic. Ecografia nu iradiază, nu face rău micuțului, deci poate fi făcută și la propria lor dorință, să se asigure că micuțul este sănătos. De cele mai multe ori însă, ecografia transfontanelară se face la recomandarea unui medic (neonatolog, pediatru sau neurolog) în momentul în care copilul are o anumită simptomatologie de tip neurologic - de la meningită, la tumori, malformații.