Schimbările fizice prenatale preced nașterea fie cu câteva săptămâni, fie cu doar 1-2 ore. Etapa prenatală este caracterizată prin subțierea și dilatarea cervixului, pe care medicul o poate confirma prin examinarea internă, dar și prin alte simptome ușor observate și de gravidă.
Ce se întâmplă atunci când graviduța este pe cale să nască:
• Coborârea și angajarea copilului. Cu două până la patru săptămâni în cazul gravidelor aflate la prima naștere, copilul începe se coboare în zona pelviană. În cazul gravidelor cu mai multe nașteri la activ, coborârea se face rareori înainte de naștere. Prin coborârea copilului se reduce presiunea pe care uterul o exercită asupra diafragmei, respirația devine mai ușoară, iar stomacul este mai puțin aglomerat și digestia devine parcă mai ușoară. Desigur că aceste aspecte pozitive sunt contrabalansate de cele negative: dureri uneori și crampe în zona pelviană și perinală, tendința de a merge tot mai des la baie (uterul presează mai mult pe vezica urinară), mobilitate mai redusă, uneori senzații de pierderi de echilibru (centrul gravitațional s-a schimbat din nou).
• Senzații de creștere a presiunii în zona pelviană și rectum. Crampe (similare celor de la menstruație) și dureri scurte, ascuțite, sunt în general comune în cazul gravidelor aflate la a doua, a treia naștere. Durerile lombare pot fi de asemenea prezente.
• Pierdere sau stagnare în greutate. Cu cât se apropie nașterea, cu atât gravida ia mai puțin în greutate, sau chiar pierde între 1 kg și 1 kg și 1/2.
• O schimbare a nivelului de energie. Unele gravide observă că obosesc mult mai ușor. Altele simt că au pierderi sporadice de energie. Apare o dorință incontrolabilă de a face curat în toată casa și de a avea camera copilului încă odată verificată și în stare perfectă, instinct cunoscut în limba engleza că "nesting sindrome".
• O schimbare în scurgerile vaginale. Gravida poate observa că aceste scurgeri devin mai abundente și mult mai consistente.
• Apariția mucusului roz sau cu urme de sânge. Pe măsură ce cervixul se subțiază și dilată, au loc ruperi frecvente ale capilarelor, acestea colorând secrețiile vaginale în roz sau roșu. De obicei aceste semne arată că nașterea se poate declanșa în 24 de ore, dar că poate fi și la câteva zile distanță.
• Pierderea dopului cervical. Pe măsură ce cervixul se deschide, dopul care până atunci a închis uterul este eliberat. Acest dop gelatinos se pierde fie cu una sau două săptămâni înaintea apariției contracțiilor, fie precedează nașterea.
• Intensificarea contracțiilor Braxton Hicks. Aceste contracții apar de obicei după primele 20 de săptămâni de sarcină, în special la gravidele cu mai mult de o naștere la activ. Contracțiile sunt ușoare, uterul își antrenează mușchii pentru nașterea de mai târziu, încep de sus și se distribuie ușor în partea de jos, până la relaxare. Aceste contracții pot dura 15-30 de secunde sau pot ajunge până la 2 minute. Pe măsură ce sarcina avansează, aceste contracții pot deveni mai frecvente și uneori dureroase. Ameliorarea lor se poate face prin schimbarea poziției inițiale (întindere la orizontală din poziția șezut sau în picioare, sau invers).
• Diaree. La unele gravide, frecvența scaunelor crește, apare diareea chiar înainte de naștere.
Când trebuie sunat medicul?
Medicul ar trebui apelat de fiecare dată cânt gravida are o nelămurire sau este îngrijorată asupra unui aspect legat de sarcină. Frica sau rușinea nu pot da răspunsuri la întrebări, de aceea medicul poate și trebuie sunat indiferent de întrebarea adresată. Nimeni nu va râde dacă aceasta se repetă sau sună stupid.
Sursa
