Unele dintre cele mai stranii superstiții despre rochia de mireasă și despre întregul ritual la care sunt supușii mirii sunt atât de bine ancorate în cultura noastră, că nici nu ne mai gândim să le punem la îndoială. Dar unele dintre ele au origini ciudate. Iată ce spun sociologii!
De ce nu are mirele voie să vadă rochia de mireasă
În secolele trecute, nunțile cu fast nu se țineau decât în familiile înstărite, iar căsătoria era doar o afacere între cuscrii. Deloc romantic, nu-i așa? Fiecare fată dintr-o familie nobilă era promisă unui bărbat de rang înalt, cu avere și moșii. Tinerii de cele mai multe ori nici nu aveau voie să se vadă.
Dacă mireasa nu era prea frumușică, tatăl ei se temea că mirele o va respinge și va anula nunta, ceea ce însemna o rușine greu de suportat. Astfel că, mirele nu știa niciodată, cel puțin în principiu, cum arăta mireasa lui, nu avea voie să îi vadă fața, și cu atât mai puțin rochia de mireasă. Tot de aici s-a moștenit și obiceiul ca mireasa să meargă la altar cu fața acoperită de un văl.
Deși moda căsătoriilor aranjate a apus demult, multe mirese preferă să păstreze rochia sub vălul misterului, pentru a oferi viitorului soț o surpriză cu adevărat romantică în ziua nunții. Orice mireasă este frumoasă și strălucește în rochia ei de prințesă în ziua cea mare!
Mireasa nu trebuie să poarte întreaga ținută înainte de nuntă
Vechile credințe despre puritatea, gingășia și timiditatea unei fecioare care se pregătește să se căsătorească le împiedicau pe tinerele mirese să se vadă îmbrăcate cu toată ținuta înainte de ziua nunții. Rochia de mireasă, voalul și toate celelalte accesorii trebuiau purtate doar în dimineața în care tânăra mergea la altar.
În celelalte zile era bine să le probeze pe rând, pentru că altfel frumusețea ei și puritatea sufletului ei ar fi atras duhurile necurate să o ispitească. Pornind de la această veche superstiție, se spune azi că nu e bine ca mireasa să își probeze rochia și să se uite în oglindă sau să își facă poze. Doar nașa trebuie să o vadă și să îi spună cât de bine îi stă. Greu de respectat această tradiție, dar dacă nu porți voalul odată cu rochia, se poate face o excepție!
Mireasa ar trebui să își coasă singură rochia
Sigur că pe vremuri nu existau case de modă! Tinerele își coseau singure rochia de mireasă cu ajutorul mamei, a prietenelor și a câtorva femei pricepute la croială.
Se credea că rochia albă de mireasă are darul de a alunga toate relele și nenorocirile care i-ar fi putut despărți pe miri, iar mireasa își cosea singură fericirea. Era de bun augur să verse și câteva lacrimi, în timp ce făcea ultimele cusături, pentru a lăsa toată nefericirea și grijile în casa părinților.
Și azi, miresele sunt sfătuite să adauge singure un mic detaliu la rochia lor, o floare, o broșă, o bucățică de dantelă pe care să o coasă singure. Este un semn de protecție și prosperitate pentru viitoare ei familie.
Orice ruptură în rochia de mireasă este de rău augur
Tânăra mireasă trebuie să aibă mare grijă să nu își agațe și să nu își rupă rochia în ziua nunții. Orice ruptură era semn rău, care aducea mari necazuri în relația cu viitorul soț, Dacă rochia era sfâșiată, miresele se temeau că și căsnicia lor avea să fie destrămată. Poate că este una dintre cele mai puțin importante superstiții despre rochia de mireasă, dar și azi este respectată de multe tinere.
O asemenea superstiție provine din Evul Mediu, când rochiile de nuntă se făceau din mătăsuri scumpe, care costau o avere. Ele se moșteneau de la mamă la fiică și se trasformau în funcție de silueta fiecăreia. Doar în familiile nobile, tinerele primeau o rochie de mireasă nouă și aceasta constituia doar ea o bună parte din dotă.
Sursa: libertateapentrufemei.ro