Liudmila Siomina - Ghiţu, consilier, antrenor de afaceri. De 14 ani lucrează în domeniul educației. Este șeful ONG-ului " Centrul de educație psihologică" ca consilier care lucrează individual cu familiile asupra construirii relaţiilor eficiente, creșterea personală și profesională, etc. Ca antrenor de afaceri, lucrează cu organizațiile care au nevoie de dezvoltare psihologică a personalului în soluționarea conflictelor, managementul stresului, managementul timpului, abilităţi de comunicare, inteligenţă emoţională.
Ce stil de educaţie să alegem?
Despre stilurile educaţiei este scris mult și de cele mai multe ori părinții pot constata care este stilul pe care îl folosesc în viața lor. Ce-ar fi dacă ne-am apropia de această problemă altfel și am "dansa", nu de la sobă spre prag dar de la prag spre sobă și am face o alegere corectă?
Astfel, dintre cele mai multe stiluri de educaţie, se evidenţiază trei din ele, care de altfel şi sunt de bază: liberal, democratic și autoritar. Care sunt argumentele pro și contra?
Stilul liberal. Acesta poate fi numit încă permisiv, anarhic, etc. De fapt, este vorba de acest stil, atunci când un copil îşi alege singur cum să trăiască. Și de multe ori destul de bine îi reuşeşte (pentru că este forțat). Drept exemplu este vorba despre aceea că șeful instruiește angajații pentru a desena o casă iar subalternii săi o vopsec. La ei totul se primeşte. Întrebarea este, ce fel de rezultate vedem? Aceasta este cu adevărat o casă. Numai că ea, în primul rând este standard, în al doilea rând sunt multe imperfecţiuni: ba nu este ușă, ba fereastră, ba pereți sau acoperiș. În mod similar, este şi în cazul stilului liberal - rezultatul este de multe ori destul de bun, dar neterminat.
Stilul autoritar. Oh, cât de mult sunt certaţi în cărți: nu le dau copilor libertatea de a alege și etc! Și cât de des părinții aleg anume această abordare: comandă - îndeplineşte. Un stil foarte confortabil și productiv. Principalul lucru - copii educaţi, politicoşi, decenţi, executivi. Revenind la management : şeful nu doar instruiește pe angajații care au nevoie de a desena o casa, dar, de asemenea, le dă şi o indicație clară cine și la ce să atragă atenţia. Rezultatul este întotdeauna aşteptat. Pe înțeles. Dar este limitat în imaginația de manager de /părinte.
Dezavantajul este că personalul / copiii nu au dreptul de a vorbi. Decretele nu sunt discutate.
Stilul democratic este preferat de către toți. Dar ... Observațiile mele, arată că părinții de azi nu înteleg pe deplin esența acestui stil. Acesta este cel mai creativ stil. Rezultatul este imprevizibil, dar întotdeauna mai mare decât era de așteptat. În management, arată astfel: şeful spune să fie pictată casa, personalul se adună şi discută idei: cum trebuie să fie, cum se poate modifica pictura, cum pot fi optimizate costurile, etc. Și aici vine punctul cel mai important! Şeful, spune exact cum va fi în cele din urmă. El ascultă subalterniii săi, dar decizia este luată de el. Și această decizie este definitivă, deși cuiva ar putea să nu -i placă. În educaţia copiilor, este foarte important de a avea răbdare, a-l asculta, dar pentru un părinte ultimul cuvânt este totuşi decisiv. Și este bine, în cazul în care părintele se bazează pe dorințele și nevoile copiilor lor, dar nu ca un adult, el știe despre resurse, cum ar fi financiare, timp, etc . Deci, în cele din urmă, părintele acceptă sau respinge ideile copiilor, explicând de ce a fost luată o astfel de decizie.
Iată, în cîteva minute, cîte ceva din principalele stiluri parentale. Ar trebui să adaug că stilurile "exacte", practic nu sunt. Dar alegînd unul sau altul, părinții ar trebui să ghideze situația. Pentru că înainte de incendiu nu poate fi nici un fel de democrație, nu este timp pentru a discuta - aveți nevoie pentru a executa rapid și eficient comenzile. Dar atunci cînd planificaţi o vacanță de vară ar fi bine să realizaţi visele copiilor.
Mult noroc pentru dvs, dragi părinți, în educația copiilor dumneavoastră.