Ecaterina Michitenco, mamă a doi feciori, adeptă a nașterilor fiziologice, jurnalistă
Cât e de bine când în familie cresc mai mulți copii! Am citit în mai multe surse că cel mai bine e să ai trei sau mai mulți copii. Dacă aveți doar un copil, el va crește un egoist. Dacă sunt doi, există o concurență permanentă între ei, chiar dacă aceasta nu se manifestă deschis. Iar trei deja reprezintă o minisocietate și se formează alte relații. Dar pentru că, deocamdată, am doar doi băieți, pot doar să presupun+ despre aceasta. Am doi băieți (copiii de același sex ușurează munca mamei!). Cel mai mare are 4 ani, iar cel mic 11 luni (în iulie 2016- n.red.). Despre ei va fi vorba în continuare.
Zilele trecute i-am cumpărat, în sfârșit, celui mic oliță. Câteva cuvinte introductive. Atât cel mare, cât și cel mic au crescut fără scutece de unică folosință, îl punem pe wc, apropo – cu succes. Voiam să-i cumpăr oliță câteva luni mai înainte, pentru a-l obișnui treptat cu wc-ul, ca și pe cel mare. Dar ba la magazin se terminaseră olițele, ba eu uitam – olița a apărut în casă la 11 luni. Dar este interesant că cel mare a avut nevoie de mai mult timp (am schimbat mai multe modele și-l atrăgeam la oliță cu păpuși sau prin diferite jocuri), pe când cel mic a acceptat-o dintr-o dată. Un alt aspect, eu de fiecare dată simt când vrea la oală și-l așez la timp, dar acum vă atrag atenția că el a acceptat oala din prima încercare. Și știți de ce? Pentru că a văzut-o la cel mai mare. A văzut această imagine în fiecare zi și a înțeles ce face frățiorul în oală (a văzut și a auzit că noi spuneam „pipi”, „cacă”) și el a început să repete după frățior imediat ce a avut oala lui. Am avut impresia că aștepta olița de mult.
Desigur mersul la wc nu e unicul lucru pe care-l repetă. Deși această lecție pentru mame este foarte importantă. Iată, de exemplu, fiul mai mare s-a învățat să facă singur pipi și să-ți țină singur „cocoșelul”, ca să se nu se ude, abia la trei ani. S-a învățat în cinci minute, după ce băiatul vecinilor, de 9 ani, i-arătat cum se face. Până atunci nici eu, nici soțul nu-l puteam convinge că pipi se face anume așa. Un alt caz. Fiul prietenei nu are încă doi ani. În ultimul timp ne întâlnim foarte des. Odată a văzut cum băiatul meu mai mare face pipi în picioare după copac. De atunci, el face pipi doar așa (!), atât în curte, cât și în casă.
Sau iată un alt exemplu. Mama mi-a povestit că eu am învățat greu să citesc. Cunoșteam bine literele, dar nu le puteam uni în silabe și cuvinte. Dar când a venit în ospeție verișoara mea, care e cu patru ani mai mare decât mine, ea mi-a arătat ceva în abecedar, mi-a explicat ceva acolo și eu am început dintr-o dată să citesc fără probleme.
Cei mari îi învață foarte multe lucruri pe cei mici. Ceea ce este uimitor, că fac lucrul acesta mai efectiv decât adulții. Nu în zădar metoda Waldorf, utilizată în instituțiile preșcolare, nu presupune împărțirea grupelor după vârste: în aceeași grupă învață copii de diferite vârste (de obicei, de la 3 la 7 ani). Cei mai mari se învață să aibă grijă de cei mici, iar cei mici învață mai ușor de la aceștia. Sunt sigură că cel mic va învăța să mănânce cu lingura și să se îmbrace mai repede datorită fratelui. Nu vă gândiți că-l punem pe cel mare să fie dădacă sau ceva de genul – el îl învață pe frățior oferindu-i exemplu, dar uneori îl rog să-i arate fratelui ceva anume. De fiecare dată îi explic fiului mai mare: „El tinde să facă ceea ce faci tu, el te imită, tu ești cel mai mare, ești model” – pentru a simți această responsabilitate. Iar atunci când băiatul mai mare nu mă ascultă, se poartă urât, eu îi spun: „Vezi, fratele se uită și se gândește că atunci când va crește va face exact ca tine”.
Dar ce mediu de formare are acasă copilul dacă are frați și surori mai mari! Creioane, carioci, acuarele, instrumente muzicale, echipamente sportive, jucării – toate acestea cel mare le-a adunat în câțiva ani, iar cel mic le primește de la naștere. Da, mama, de obicei, nu poate să-i ofere atâta atenție micuțului cât i-a oferit primului copil, dar cel mic nu prea suferă din cauza aceasta. Pentru că el primește atenția și iubirea de la frații și surorile lui. Și cât îi iubește! Cât de mul se bucură cel mic când apare fratele mai mare după câteva ore: face mimici, râde, întinde spre el mâinile… Nu ajung cuvinte și articole să descrii viața de familie atunci când apare al doilea copil (sunt sigur că și cel de-al doilea, al treilea și următorii). Nu mă laud că știu foarte multe despre copii (pentru că nu este așa!), dar vreau să inspir mamele care au născut abia un copil și nu vor să mai nască (deși au sănătate și bunăstare) să nască al doilea copil.
Apropo, să spunem și un cuvânt despre cei mai mari. S-ar părea că frații mai mari au de pierdut atunci când apar cei mai mici – gelozie, mai puțină atenție, iubire împărțită (și nu doar iubirea). Însă nu este chiar așa. Frații mai mari învață multe calități, de care vor avea nevoie în viață și care nu ar putea fi înțelese dacă nu ar avea frați și surori mai mici: de a îngriji, de a fi responsabil, de a împărți etc. Și a conviețui în doi (în trei, în patru) este mai interesant – ai cu cine te juca, vorbi, să faci șotii. Doar în primele luni cei mici nu pot juca vreun rol, dar după ce se învață să stea, ei devin interesanți. Când cel mic avea șapte luni, cel mare deja îl lua în „barcă” și pluteau undeva și se jucau împreună. Mă întristez atunci când aud că cineva spune că cel mare susține că nu a rugat să i se dea o soră sau un frate și nu interesat de micuț. Personal, cred că adulții sunt de vină că fiul mai mare nu îl acceptă pe noul membru al familie. Dar aceasta deja este o altă istorie…
Dar să nu gândiți că doi (sau mai mulți) copii reprezintă o idilă permanentă. Nu putem evita gelozia, cearta sau lacrimile. Cel mare îl poate ofensa pe cel mai mic (întâmplător sau special), îl provoacă și apoi ascultă cum îl certăm. Dar aceasta este viața și își învață destoinic lecția, se dezvoltă.
Cu cât mai mulți copii, cu atât mai multe bucurii. Având doar un copil nu poți înțelege acest lucru. Sper că în familia noastră se vai mai naște un copil și atunci, cu bucurie, vom deveni mai mulți. Nu vă temeți să nașteți. Copiii înseamnă bucurii!
Sursa: www.mamamoldova.com
