Cum să stabilim o legătură cu micuțul înainte de nașterea lui?

Atunci când un cuplu visează la un copil, viitorii părinți își imaginează foarte bine plimbările comune cu căruciorul, prima zi de școală, meciurile emoționante de fotbal sau studioul plin de oglinzi în care copiii se ocupă cu dansurile. Multe gravide vorbesc cu viitorii copii și chiar le îngână cântecele. Însă altele consideră că nu au încă cu cine vorbi. Cine are dreptate și face oare să vorbim cu burtica?

Când copilul încă nenăscut începe să simtă 

Pentru mulți viitori părinți este o adevărată surpriză să afle la ce termen al sarcinii copilașul încă nenăscut poate să îi audă, să le recunoască vocile, să reacționeze la starea lor de spirit și chiar să își exprime emoțiile. Deja în ziua a 21-a de la concepție inimioara embrionului minuscul începe să bată, iar dimensiunea ei nici nu poate fi imaginată, deoarece însuși embrionul nu are mai mult de patru milimetri. Desigur, inima unui embrion de trei săptămâni nu seamănă cu inima unui nou-născut, dar ea totuși bate!

Embrionul, iar apoi fătul se dezvoltă foarte repede. La zece săptămâni de sarcină, fătul nu doar face mișcări haotice și necontrolate, ci și poate reacționa la diverși stimuli, deși această reacție este doar reflectorie. Dacă în această perioadă atingem peretele uterului, fătul minuscul poate întoarce capul, îndoi piciorușele sau mânuțele sau chiar împinge cu picioarele. Însă din cauza faptului că fătul este încă prea mic, aceste mișcări nu pot fi percepute.

Reacția fătului la sunete și alți stimuli sonori apare la săptămâna a 17-a de sarcină – fătul aude deja destul de bine, iar la auzul unor sunete acute activitatea lui sporește, chiar dacă femeia care naște prima dată va simți mișcările lui abia la 20 de săptămâni.

La sfârșitul celui de-al doilea trimestru de sarcină (luna a șasea), organele de simț ale fătului sunt destul de bine dezvoltate. De exemplu, datorită funcționării organelor de văz, fătul este capabil să reacționeze la lumină: dacă lumina este prea puternică și cade pe burta gravidei, fătul mijește ochii sau chiar își întoarce capul. Fătul de șase luni deosebește destul de bine sunetele și este capabil să își exprime preferințele: dacă sunetele îi plac, acesta se liniștește, iar mișcările sunt mai domoale. Dacă însă sunetele îi sunt neplăcute, atunci el încearcă fie să se „ascundă” (mișcările devin rapide și haotice, amintind de fugă), fie înmărmurește, parcă blocându-le. În aceeași perioadă, adică la sfârșitul trimestrului doi, putem afirma că între făt (viitorul copil) și viitoarea mamă se stabilește o legătură la nivel emoțional – orice emoții ale mamei se transmit micuțului. Dacă femeia se teme, este tristă, își face griji, fătul are aceleași sentimente și emoții.

Studiile au demonstrat beneficiile comunicării cu micuțul până la nașterea acestuia

Profesorul Hugo Jung, care a studiat dezvoltarea intrauterină a omului, scria că sufletul apare mult înainte de momentul nașterii – persoana se naște deja cu suflet și cu o anumită experiență emoțională, dobândită cu mult înainte de venirea pe lume. Profesorul afirma că fătul, încă în stadiile incipiente de dezvoltare, atunci când conștiința lui nu este formată, comunică prin mişcări despre senzațiile sale, preferințele și starea de sănătate. S-a demonstrat deja că mișcările fetale și complexitatea acestora sunt în relație directă cu posibilitățile și capacitățile fătului de a răspunde la orice senzații tactile.

Cercetătorul din Danemarca Franz Vedlman s-a întrebat și el despre cum sunt legați la nivel emoțional mama și fătul, propunând o metodă de stabilire a acestei legături. Metoda a fost numită haptonomie, iar acum se vorbește despre o întreagă știință cu această denumire. Haptonomia studiază posibilitățile contactului tactil, emoțional și afectiv dintre copil și părinți încă până la naștere și imediat după venirea lui pe lume.

Mulți obstetricieni subliniază că mângâiatul burții gravidei și cuvintele adresate micuţului permit să se ajungă la o înțelegere cu fătul, care răspunde la atingere și/sau cuvinte și reacționează la acestea. Există cazuri în care mângâierile burții au determinat nu doar mișcarea fătului, ci și schimbarea poziției lui în una mai comodă pentru naștere.

În Austria a fost efectuată o serie de studii, în urma cărora s-a reușit să se demonstreze că abilitățile motorii ale fătului pot depinde de natura muzicii – liniștitoare, activă sau excitantă. Oamenii de știință au descoperit că la 32 (uneori 33) de săptămâni de gestație fătul reacționează la muzică în mod diferit. De exemplu, compozițiile muzicale ale lui Brahms sau Beethoven stimulează și activizează fătul, în schimb muzica lui Vivaldi și Mozart, de regulă, are o acțiune calmantă și liniștitoare.

În timpul observațiilor s-a descoperit că fătul nu doar că răspunde selectiv la diferite genuri și compoziții muzicale, ci și poate reține și recunoaște anumite piese.

Observările stării fiziologice a femeii gravide și a fătului au demonstrat în mod convingător că fătul de șase luni este capabil să distingă și să diferențieze diverse sunete, inclusiv pe cele pe care le aude în interiorul corpului mamei. De exemplu, fătul înțelege cât de emoționată este mama după bătăile inimii, respirație (calmă sau sacadată), timbrul vocii.

Cu cât mai multe emoții pozitive va experimenta viitoarea mamă în timpul sarcinii, cu atât mai calm, mai stabil din punct de vedere emoțional și capabil spre cunoaștere se va naște copilul. Emoțiile pozitive ale mamei se transmit fătului și contribuie la o dezvoltare sănătoasă.

Psihologia perinatală și legătura cu copilul înainte de naștere

Psihologia perinatală acoperă perioada de viață a unui copil începând cu săptămâna a 22-a, adică jumătatea celui de-al doilea trimestru, tot trimestrul trei și terminând cu ultima săptămână înainte de naștere. Psihologii perinatali afirmă că putem și trebuie să comunicăm cu copilul încă din perioada uterină, pentru a stabili o legătură strânsă. Mai mult, în această perioadă se pun bazele relațiilor ulterioare dintre mamă și copil, iar foarte des și dintre tată și copil.

Dacă mama este destul de atentă, ea începe destul de repede să înțeleagă cum influențează asupra copilului starea ei de sănătate și de spirit, precum și activitățile și impresiile legate de mișcările fătului – forța, frecvența și alte particularități ale mișcării îi permit să înțeleagă dacă micuțul se simte bine sau îl deranjează ceva. Psihologii perinatali sunt convinși că pentru o mai bună și rapidă adaptare a micuțului în noul mediu după naștere, pentru ca el să fie vesel, calm și necapricios, comunicarea cu el trebuie începută cu mult înainte de naștere: trebuie să i se citească povești, să i se pună muzică, iar părinții trebuie să vorbească cu el.

În ultimul timp au apărut informații că învățarea limbilor străine va fi mai ușoară dacă părinții comunică uneori cu copilul într-o altă limbă, de exemplu engleză sa germană.

În timpul comunicării perinatale nu trebuie să uitați că fătul este foarte sensibil la starea organismului mamei și chiar încearcă să o ajute: dacă femeia este speriată sau supărată, crește nu doar ritmul bătăilor inimii ei, ci și pulsul fătului. Dacă mama se simte bine și se odihnește, micuțul încă nenăscut se odihnește împreună cu ea.

Atenție! Savanții afirmă că dacă femeia gravidă are permanent o dispoziție proastă, este foarte posibil ca acest lucru să influențeze asupra caracterului copilului.

Psihologii perinatali ne sfătuiesc să comunicăm permanent cu copilul: să ascultăm împreună muzică, să îi cântăm cântecele, să vorbim cu el pe diferite teme, să îl lăudăm, să îi cerem susținerea – astfel această legătură va deveni foarte puternică și se va păstra întreaga viață.

Sursa