Rupturile reprezinte cele mai frecvente leziuni de naștere la femei. Fiecare femeie a auzit, probabil, despre probabilitatea apariției acestei probleme: însă, din păcate, puține dintre ele știu care sunt măsurile profilactice pe care le poate aplica medicul dar și însăși gravida.
Ruptura de col uterin
Motive: După cum se știe, în timpul procesului de naștere se lărgește ”gura” uterului. Copilul se naște atunci când colul uterin se deschide complet. Totodată, încercările și dorința de a împinge este un reflex care apare atunci când copilul exercită presiune asupra mușchilor bazinului. Întrucât la fiecare femeie, senzația de durere este percepută individual și timpul în care apare efortul de împingere este diferit. În cazul unor femei, reflexul de împingere apare înainte să se producă dilatarea completă a colului uterin. Totodată, colul uterin captează capul copilului. Dacă femeia începe să împingă înainte ca să fie dilatat complet colul uterin, capul copilului, care se îndreaptă în jos și întâmpină obstacol, pur și simplu rupe colul uterin. Așa deci, efortul prematur de împingere implică riscul de rupere a colului uterin.
În dependență de adâncitura lor, sunt stabilite trei categorii de ruptură a colului uterin.
La categoria I se referă rupturile colului uterin dintr-o parte sau din ambele părți și care au o lungime de cel mult 2 cm. Rupturile mai mari de 2 cm fac parte din categoria a II. Ultima categorie – III – cea mai gravă – când rupturile colului uterin ajung până la corpul uterului sau chiar îl afectează.
Manifestări. Rupturi de adâncime mică cu lungimea de 0,5-1 cm, de regulă, nu se manifestă în nici un fel. Rupturile mai adânci sunt însoțite de hemoragii. Sângerările pot apărea imediat ce apare ruptura colului uterin, adică, la începutul perioadei efortului de împingere, după nașterea copilului, pierderile de sânge sunt mai mari. Trebuie totuși de remarcat faptul că nu întotdeauna rupturile colului uterin sunt însoțite de hemoragii. În perioada de după naștere, semne ale unei inflamații și infecții sunt apariția eliminărilor verzui sau gălbui cu miros neplăcut.
Profilaxia. Pentru profilaxia acestei complicații, gravida trebuie să înceapă a împinge fătul doar după ce o va vedea moașa. Dacă medicul va decide că colul uterin s-a dilatat complet, procesul nu va fi traumatizant.
Tratamentul. Ruptura colului uterin în mod obligatoriu va fi cusută. Pentru refacerea colului uterin, întotdeauna, se folosesc fire dizolvabile, așa cu nu va fi nevoie de înlăturarea aței. Atunci când gradul de ruptură este de nivelul III, când medicii suspectă că leziunea a ajuns până la corpul uterului, are loc examinarea manuală a uterului pentru a stabili cu exactitate lungimea rupturii. Abia după asta se purcede la reconstrucția țesuturilor afectate.
Complicații. De regulă complicațiile reprezintă inflamarea în regiunea vaginului și colului uterin. Din acest considerent, pentru prevenirea acestora, în cazul rupturilor mari și semne de infecție, imediat după naștere se prescriu antibiotice.
Dacă ruptura nu a fost cusută sau dacă firele sau rupt, ar putea apărea o altă complicație – ectropion (reversiunea) colului uterin. În urma acestei complicații, mucoasa uterină este expusă influenței externe. Deoarece în vagin mediul natural este acid, în canalul cervical - alcalin, în urma contactului cu mediul acid al vaginului, mucoasa colului uterin este expusă constant acestui factor agresiv. Acest lucru generează ectopia colului uterin, care la rândul său, este un factor ce predispune la apariția celulelor cancerigene.
Încă o complicație ce poate apărea în urma rupturii ațelor cusuturii este insuficiența cervicală. În acest caz, colul uterin nu-și mai îndeplinește funcția de barieră protectoare, fapt care poate duce la un avort spontan. Gravida poate pierde sarcina chiar și la termenul de 16 – 18 săptămâni.
Ruptura de vagin
Motive. Aceste rupturi se produc în cazul în care capul fătului mult timp nu înaintează și se află în același loc, de asemenea, în cazul eforturilor de împingere premature.
Manifestări. Ruptura vaginului se manifestă prin sângerări, care apar în timpul eforturilor de împingere. De asemenea, sângerările pot apărea sub mucoasa vaginului și sunt depistate în timpul verificării canalului de naștere.
Tratamentul. Rupturile sunt cusute cu fire dizolvabile, respectiv, ața nu va trebui scoasă.
Complicații. Există o probabilitate mică de infecție în zona cicatricei. Totodată, uterul se poate conecta la rect sau vezica urinară formând așa numitele fistula vezico-vaginală sau colo-vaginală. Asemenea complicații sunt înlăturate doar chirurgical. Din fericire, asemenea complicații apar foarte rar.
Ruptura de perineu
Motive. Ruptura de perineu se produce pentru că capul copilului exercită presiuni asupra pielii și mușchilor din această zonă a corpului. Ruptura se mai produce și din cauza elasticității insuficiente a țesuturilor moi ale perineului. În momentul în care se vede capul copilului, moașa întreprinde o serie de manipulări, scopul cărora este de preveni rupturile de perineu. În momentul în care moașa întreprinde aceste măsuri, femeia este rugată să nu facă eforturi de împingere pentru a nu accelera cursul evenimentelor. În acest timp, moașa parcă ar deplasa țesuturile moi ale perineului de pe capul copilului. În acest timp, mama trebuie să respire des și din piept, dar să nu împingă. După ce apare, capul copilului este întors cu fața spre unul din șoldurile mamei, ulterior apar și umerii copilului. Moașa scoate inițial unul apoi – pe al doilea. În acest moment, femeia, de asemenea, este rugată să nu facă eforturi de împingere. Dacă este accelerat cursul evenimentelor, umerii copilului nu vin pe rând, ci amândoi odată, fapt care poate genera o ruptură de vagin. După adâncitura lor, rupturile de perineu sunt clasificate în trei categorii. La categoria I se referă rupturile scurte de perineu – în acest caz este deteriorată, în mare parte, doar pielea și o mică parte a mucoasei vaginului. În cazul rupturilor de gradul II – împreună cu pielea sunt afectați parțial și mușchii perineului. Dacă ruptura este catalogată ca fiind de gradul III – a fost deteriorat sfincterul – mușchiul inelar care înconjoară rectul.
Profilaxia. Măsura profilactică de bază este tăierea acesteia. Această măsură se aplică în următoarele cazuri:
1. Iminența de rupere a perineului. Dacă doctorul care primește nașterea observă că pielea perineului se învinețește, aceasta poate fi un semnal că aceasta se va rupe. În acest caz, medicul va recurge la epiziotomie – tăierea perineului. În asemenea cazuri, tăierea este mult mai preferabilă întrucât marginea rănii după tăietură cu foarfeca este mai dreaptă și orientată în altă direcție, astfel se evită afectarea sfincterului. În acest fel și rana se vindecă mai ușor.
2. În cazul unei nașteri premature sau dacă, în timpul sarcinii, fătul a suferit de insuficiență de oxigen sau elemente nutritive. În acest caz, este, într-un fel, ușurată calea de naștere pentru micuț, înlăturându-se ultima barieră – perineul.
3. Nașterea în prezentație pelviană. Întrucât, în cazul unei asemenea nașteri, apare mai întâi pelvisul copilului și doar după asta vine capul, care este mai mare, pentru a evita presarea capului bebelușului, în zona perineului se face o tăietură.
Despicarea are loc în felul următor. La apogeul contracției, când gradul de încordare al mușchiului uterin și peretelui abdominal anterior este maxim, este tăiată pielea perineului. Dacă instrumentul medical este orientat într-o parte, se spune că s-a executat o epiziotomie, dacă în jos spre rect – perineotomie.
Procedura se realizează fără anestezie întrucât în timpul contracției durerea provocată de tăietură nu se simte.
Tratament
Se efectuează cusături ale pielii, mușchilor perineului și peretele vaginului. Există diferite metode în acest sens. În conformitate cu una dintre acestea, pe fiecare strat (de piele și mușchi) se fac cusuturi separate. În acest fel, vaginul și mușchii se restabilesc cu fire dizolvante, iar pielea este cusută cu fire ce urmează a fi înlăturate după 4 -5 zile de la naștere. În conformitate cu altă metodă, care se aplică în cazul rupturilor de gradul I și II, firele sunt cusute în baza unei scheme speciale, un fir cuprinde toate straturile ce urmează să fie restabilite. Ața este dizolvantă.
Complicații. După naștere, pot apărea inflamațiile și ruperea ațelor. Totodată, rana se vindecă mai greu și este posibilă modificarea structurii anatomice a perineului.
Cum se efectuează operația pentru restabilirea țesutului
Examinarea canalului de naștere și, în caz de necesitate, restabilirea acestuia se efectuează imediat după naștere. Dacă nașterea s-a produs într-o boxă de naștere separată, operația de restabilire are loc tot acolo. Dacă blocul de nașteri nu dispune de sistem de boxe, bebelușul vine pe lume în sala de nașteri după care, femeia este transferată în sala de operații. Având în vedere faptul că în colul uterin lipsesc cu desăvârșire receptorii durerii, în cazul în care rupturile cervicale sunt neînsemnate – restabilirea țesutului poate avea loc fără anestezie. În acest caz, senzațiile neplăcute vor fi generate doar de procedura de tragere a colului uterin. În cazul în care necesită restabilire vaginul și perineul, întotdeauna, se administrează anestezie.
Dacă înainte de naștere femeii i s-a administrat injecția epidurală, imediat după naștere, în cateterul epidural se introduce anesteticul care începe să acționeze în 15-20 de minute. În acest caz, examinarea începe sub influența anestezicului epidural acțiunea căruia este prelungită. Totodată, femeia este absolut conștientă doar că nu simte nimic.
În cazul rupturilor severe a colului uterin, vaginului sau perineului se administrează anestezie internă. În acest caz, după evacuarea placentei și după depistarea leziunilor semnificative, anestezicul se administrează intravenos în urma căreia femeia adoarme. Respectiv, ea nu simte nici un fel de durere sau disconfort în timpul operației.
În cazul rupturilor perineului, se administrează anestezia locală. În țesuturile afectate se injectează anestezicul Novocai și altele.
Post-partum
Dacă după naștere, rupturile de pe colul uterin au fost cusute, este necesar să fie respectate regulile de igienă. Dacă cusătura a fost aplicată la perineu, pentru a evita destrămarea firelor, lăuza nu are voie să se așeze 10 zile (cu excepția vasului de toaletă). În a 5-7-a zi, lăuzei i se permite să se așeze pe o minge sau cerc gonflabil pentru copii. De asemenea, se poate așeza pe partea tare a fesei în partea căreia nu este cusătură. Regulile de igienă trebuie respectate cu mare strictețe: locul trebuie spălat de fiecare dată când mergeți la veceu, la fiecare 2-3 ore absorbantele trebuie să fie schimbate. În cazul rupturilor masive, se recomandă plasarea unei sticle cu apă rece pe locul cusăturii.
Străduiți-vă să aerisiți cât mai des zona cusăturii. Pentru a vă reuși acest lucru, urmează să vă întindeți pe pat și să nu purtați lenjerie. Atât timp cât sunteți internată, odată în zi, moașa va prelucra rana cu verde de briliant. Acasă puteți continua băile de aer, pentru vindecarea rapidă se pot aplica unguente precum Solcoseril sau Bepanten. Asta după ce veți consulta medicul. În cazul în care în zona cusăturii apare roșeața, umflăturile, durerea sau puroierea vă adresați imediat medicului.
Pentru vindecarea rapidă puteți executa următoarele exerciții ce vor întări mușchii pelvieni:
1. Poziția inițială (p.i.) – așezată pe o suprafață tare. Faceți o inspirație, încordați mușchii oaselor bazinului la maxim (ca si cum ați vrea să trageți anusul înăuntru). Numărați până la 10, după care expirați și relaxați-vă.
2. P.i. – stând în picioare, strângeți între coapse o minge mică, încordați la maxim mușchi oaselor bazinului, faceți 10 pași înainte, 10 pași înapoi. Repetați acest exercițiu de 10 ori.
3. P.i. — stați cu picioarele încrucișate. Încordați la maxim mușchii oaselor bazinului, faceți 10 pași înainte și 10 pași înapoi. Repetați acest exercițiu de 10 ori.
4. P.i. — culcată pe spate. Ridicați picioarele sub un unghi de 45 de grade, glisați-le în cruce.
5. P.i. — întinsă pe partea dreaptă. Încordați la maxim mușchii oaselor bazinului. Ridicați și coborâți piciorul stâng. Ulterior, schimbați poziția.
Aceste exerciții pot fi efectuate și în timpul sarcinii pentru prevenirea rupturilor.
