Nașterea este un proces frumos, dar și riscant atât pentru mamă cât și pentru făt. Este necesar să ai alături un medic în care ai încredere totală și atunci vei exclude cel puțin factorul psihologic. Există situații neprevăzute care ar putea da peste cap totul, iar femeile ar trebui să se informeze din timp despre aceste riscuri. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au identificat mai multe mutații genetice care predispun femeile mai tinere, altfel sănătoase, la cardiomiopatia peripartum, o afecțiune rară care poate provoca insuficiență cardiacă severă.

Cardiomiopatia peripartum afectează una din 2.000 de femei la nivel mondial; circa o treime dintre aceste femei dezvoltă insuficiență cardiacă și aproximativ 5% dintre ele își pierd viața după câțiva ani. În SUA, de exemplu, mortalitatea maternă s-a dublat în ultimii 20 de ani, iar cardiomiopatia peripartum este principala cauză a acestor decese. 

Cardiomiopatia peripartum este o slăbiciune a mușchiului cardiac care, prin definiție, începe cândva în timpul ultimei luni de sarcină până la aproximativ cinci luni după naștere, fără nicio altă cauză cunoscută. Cel mai frecvent, apare imediat după naștere. Este o afecțiune rară care poate avea simptome ușoare sau grave. Deși cauza cardiomiopatiei nu este întotdeauna cunoscută, aceasta poate fi provocată de diverse alte afecțiuni și factori de risc, inclusiv boala coronariană, o infecție virală la inimă, diferite boli moștenite, consumul excesiv de alcool, fumatul și obezitatea.

Picioarele foarte umflate după naștere – primul semnal de alarmă

Cardiomiopatia severă este detectată dacă pacienta respiră foarte scurt și are picioarele extrem de umflate după naștere, iar ecocardiograma confirmă diagnosticul. Un indiciu al gravității afecțiunii poate fi măsurat prin fracția de ejecție, procentul de sânge pe care inima îl pompează la fiecare bătaie. Fracția de ejecție normală este de aproximativ 65-75%.

Gradul de severitate a bolii nu pare să afecteze recuperarea. De exemplu, pacientele cu o fracție de ejecție foarte mică se pot recupera în cele din urmă după cardiomiopatia peripartum. Unele femei își recuperează doar o parte a funcției cardiace pe o perioadă de șase luni sau mai mult, iar în cazul altora inima revine la puterea maximă în doar două săptămâni.

Cum se tratează cardiomiopatia peripartum?

Obiectivul tratamentului pentru cardiomiopatia peripartum este de a împiedica acumularea de lichide suplimentare în plămâni și de a ajuta inima să își revină cât mai complet posibil. Există mai multe tipuri de medicamente pe care medicul le poate prescrie pentru tratarea simptomelor, precum inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), care ajută inima să folosească puterea pe care o are pentru a lucra mai eficient; beta-blocantele, care fac inima să bată mai încet, astfel încât să aibă o șansă mai mare de recuperare și diureticele, care ajută la reducerea retenției de lichide,

Pentru femeile care alăptează, există medicamente în fiecare dintre clasele de mai sus, care sunt mai sigure pentru alăptare decât regimurile cele mai frecvent prescrise, dar acestea sunt la fel de eficiente pentru tratament.

Este sigur pentru femeile cu cardiomiopatie peripartum să aibă mai mulți copii?

Pe de o parte, dacă inima unei femei care a dezvoltat cardiomiopatia peripartum nu își recuperează complet capacitatea de lucru, în general nu este recomandată o altă sarcină. Deși nu există niciun risc direct pentru copil, trecerea printr-o sarcină suplimentară cu o inimă care funcționează anormal poate provoca leziuni cardiace suplimentare mamei, care la rândul lor ar putea dăuna fătului în curs de dezvoltare.

Pe de altă parte, dacă inima s-a recuperat complet după cardiomiopatia peripartum dezvoltată după sarcina anterioară, se poate încerca o sarcină suplimentară, cu recomandarea ca inima gravidei să fie monitorizată periodic cu ecocardiograme și teste de stres. Ecocardiogramele verifică modul în care funcționează inima în repaus, iar testele de stres măsoară modul în care inima funcționează sub tensiune.