Ați chemat nașterea? 5 cauze ale sarcinii prelungite cronologic

În mod normal, nașterea începe atunci când mama și copilul sunt pregătiți complet pentru acest eveniment. Însă nu de fiecare dată este așa: uneori au loc diverse disfuncții și atunci nașterea nu începe singură. Când putem aștepta începerea naturală a nașterii și când este nevoie de măsuri pentru declanșarea acesteia, pentru ca micuțul să vină mai repede pe lume?

Cauzele declanșării travaliului sunt complicate și diverse: spre sfârșitul sarcinii în organismul viitoarei mămici au loc multiple schimbări:

• sporește semnificativ excitabilitatea terminațiilor nervoase și a mușchilor uterului;
• uterul începe să reacționeze activ la diverși stimuli;
• creșterea fătului în această perioadă este mai intensă comparativ cu procesul de acumulare a lichidului amniotic, iar părțile corpului lui au un contact mai strâns cu pereții uterini;
• capul fătului (iar în cazul prezentației pelviene – fesele) coboară în bazinul mamei și atinge terminațiile nervoase extrem de excitabile, situate în segmentul inferior al uterului;
• concomitent, în organismul viitoarei mame crește producția de hormoni și substanțe asemănătoare hormonilor, care, acționând asupra terminațiilor nervoase din mușchii uterului, îi cresc tonusul și capacitatea de contracție;
• în ultimele două săptămâni înainte de naștere crește producția de estrogen, care stimulează uterul, iar cantitatea de progesteron – hormonul sarcinii – se reduce treptat. Atunci când excitabilitatea uterului și intensitatea stimulilor ating un anumit punct, începe nașterea.

De ce nașterea nu se declanșează?

Așadar, în normă nașterea este declanșată de organismul mamei în mod independent – în momentul în care ambii participanți de bază, mama și micuțul, sunt complet pregătiți pentru acest eveniment responsabil. Însă, ca și în cazul altor procese naturale, în timpul sarcinii și la etapa pregătirii către naștere pot avea loc diverse dereglări, și atunci travaliul nu începe singur, deși micuțul este complet pregătit pentru a veni pe lume. Această stare în obstetrică este numită sarcină prelungită cronologic (sau postmatură) și necesită intervenție medicală.

Vom examina în continuare cauzele cele mai frecvente ale prelungirii sarcinii:

Imaturitatea biologică a canalului de naștere

Acest termen se refera la neconcordanța stării colului uterin și pereților vaginului cu termenul sarcinii. În mod normal, înainte de naștere colul uterin se scurtează treptat și începe să se deschidă, iar țesuturile vaginului și colului uterin devin moi și elastice. Modificările canalului de naștere au loc, de regulă, la termenul de 37-39 de săptămâni de gestaţie. Dacă sarcina a ajuns la termen și fătul este bine dezvoltat (aceste date fiind confirmate cu ajutorul ultrasonografiei), iar colul uterin rămâne alungit și puțin elastic, ca la mijlocul sarcinii, iar canalul cervical – închis, trebuie efectuată pregătirea medicamentoasă a canalului de naștere. Imaturitatea biologică a canalului de naștere indică asupra unui deficit de estrogen în organism.

Polihidramnioza

Polihidramnioza sau lichidul amniotic în exces nu este o complicație atât de rară a sarcinii și a nașterii. Diagnosticul de „polihidramnios” poate fi pus în cazul în care cantitatea de lichid amniotic atinge sau depășește 2 litri. Originea acestei patologii a sarcinii nu este încă pe deplin cunoscută și studiată. Cauza nemijlocită a creșterii cantității de lichid amniotic este, întotdeauna, intensificarea funcției secretorii a celulelor sacului fetal. Din cauza excesului de lichid fătul nu coboară în jos și nu apasă, cum ar fi normal, cu capul sau fesele, asupra colului uterin. În cazul unui polihidramnios sever, nașterea poate nu doar să nu înceapă, ci și să decurgă cu complicații serioase. Caracteristice pentru această patologie sunt contracțiile de antrenament dureroase, însă nașterea nu se declanșează fără ajutor din exterior.

Oligoamnioza

Aceasta este situația în care cantitatea de lichid amniotic nu atinge limita de jos a normei (800 ml). Practic întotdeauna cauza principală a oligoamniozei sunt diversele patologii ale sacului fetal (amnios sau sac amniotic). În majoritatea cazurilor, ca rezultat al infectării sacului fetal are de suferit una dintre funcțiile lui de bază – schimbul și producția de lichid amniotic. Semnul principal al unei sarcini prelungite cronologic este reducerea treptată a activității funcționale a sacului amniotic și a placentei, care, la rândul său, are drept consecință înrăutățirea stării generale a fătului. Oligoamnioza în cazul sarcinii prelungite este legată de îmbătrânirea sacului amniotic și a placentei. Deficitul de lichid amniotic și densitatea crescută a pereților sacului fetal inhibă din interior dezvoltarea contracțiilor. Ca rezultat, fătul începe să sufere din cauza insuficienței de oxigen și presiunii pereților uterului, iar nașterea începe mult mai târziu de termen și decurge mai greu și mai îndelungat.

Îmbătrânirea prematură a placentei

Îmbătrânirea prematură a placentei mai este numită insuficiență feto-placentară și constă în pierderea de către placentă a funcției sale de bază – asigurarea vitalității fătului în burta mamei – încă până la atingerea a 40 de săptămâni de gestație, când nu poate fi vorba despre o sarcină prelungită. Cauza acestei patologii poate fi o infecție intrauterină, gestoza sau o anomalie structurală a placentei. Un astfel de diagnostic este un motiv serios pentru inducerea medicală a travaliului indiferent de termenul sarcinii – înrăutățire funcției placentei duce la hipoxia fătului și îi pune în pericol viața.

Ruperea prematură a apelor (amnioreea)

Amnioreea desemnează, în obstetrică, ruperea spontană a membranelor și evacuarea lichidului amniotic în lipsa activității de naștere (a contracțiilor). Cauza acestui scenariu al începutului nașterii poate fi lichidul amniotic în exces, poziția incorectă a fătului, subțierea sacului fetal ca urmare a sarcinii prelungite sau a unei infecții, precum și o traumă a abdomenului (cădere, lovitură). De cele mai multe ori ruperea apei semnalează organismului începutul contracțiilor. Însă dacă acestea nu încep în timp de 6-8 ore, este necesară inducerea medicală a travaliului – o perioadă prea îndelungată de lipsă a lichidului amniotic poate conduce la complicații infecțioase grave.

La start

Este evident că, în cazul unor astfel de devieri serioase ale cursului sarcinii, medicii au toate motivele să intervină în evoluţia normală a procesului și să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea obstacolelor pentru începerea la timp și finalizarea cu succes a nașterii Însă, având în vedere că motivele „startului întârziat” pot fi atât de diferite, și măsurile pentru declanșarea travaliului în fiecare caz vor fi diferite.

În cazul imaturității biologice a canalului de naștere, viitoarei mame i se administrează spasmolitice – medicamente care atenuează tonusul muscular al colului uterin și îl ajută să se relaxeze. Dacă imaturitatea canalului de naștere este combinat cu prelungirea sarcinii, poate fi folosit cateterul Foley – un tub elastic, flexibil și subțire, cu un balon gonflabil la capăt. Cateterul este introdus în canalul colului și balonul se umflă cu ajutorul lichidului introdus. Balonul umflat în interiorul colului uterin exercită o presiune mecanică asupra pereților lui și contribuie la deschiderea acestuia.

Dacă nașterea nu începe după introducerea cateterului, după extragerea acestuia, în canalul colului uterin, deschis puțin, se administrează preparate care conțin prostaglandine – substanțe care asigură hiperelasticitatea, întinderea și reducerea sensibilității la durere a colului uterin, pereților vaginului și pielii perineului, precum și ajută organismul viitoarei mămici să acumuleze cât mai repede cantitatea necesară de hormoni pentru startul travaliului. 

În caz de oligoamnioză, polihidramnioză, precum și în caz de sarcină prelungită sau îmbătrânire prematură a placentei, se efectuează o amniotomie planificată. Această intervenție este posibilă doar atunci când canalul de naștere este pregătit.

În cazul ruperii premature a apei în lipsa semnelor activității de naștere (a contracțiilor) se încearcă, timp de 6-8 ore, declanșarea contracțiilor. În acest scop în obstetrică se folosește un preparat – analog sintetic al hormonului natural estrogen, care, în mod normal, este secretat de organismul viitoarei mame și declanșează procesul de naștere. 

Ce este sarcina prelungită cronologic?

Măsuri speciale pentru inducerea travaliului se iau doar în cazul sarcinii prelungite (https://mamaplus.md/ro/posts/11351/). Pentru o diagnostricare exactă a sarcinii prelungite cronologic se folosește ultrasonografia, Doppler (controlul fluxului sangvin placentar), testul fetal nonstres (NST sau cardiotocograma, monitorizarea bătăilor inimii fătului) și amnioscopia (examen transvaginal optic a sacului amniotic și a lichidului amniotic). Dacă sarcina durează mai mult de 40 de săptămâni, iar nu există semne de travaliu întârziat, medicii monitorizează pur și simplu starea mamei și a micuțului, fără intervenții suplimentare.

Autor: Elizaveta Novoselova, obstetrician ginecolog, or. Moscova

Sursa