Revolta unei mame din Chișinău: ”Medicii noștri au uitat că mai sunt și alte boli în afară de COVID-19”

Potrivit protocolului clinic privind infecția COVID-19 aprobat de Ministerul Sănătății, atât pacienții cu stare subfebrilă cât și cei care acuză febră înaltă sunt testați în mod obligatoriu la virusul de tip nou înainte de a stabilirea diagnosticului și internarea în spital. Mai multe mame de la noi se plâng însă că există cazuri extreme, când copiii au nevoie urgentă de ajutorul medicilor, însă acest lucru nu se întâmplă decât peste ore bune de așteptare a rezultatelor testului la COVID-19.

Este și cazul Ecaterinei din Chișinău care a decis să-și împărtășească povestea într-un grup pentru mămici de pe Facebook. Ea spune că recent, băiețelul ei în vârstă de 3 ani a căzut din neatenție și s-a lovit la cap. În doar câteva minute după incident, micuțul devenise somnolent, vomita des și avea stare subfebrilă de 37,2 C. Femeia a chemat imediat ambulanța și au ajuns la Spitalul ”Valentin Ignatenco„ din capitală, între timp realizând că are și ea subfebrilitate de 37, 5 C.

”Ne-au lăsat în coridor unde am așteptat vreo 10 minute, până au venit medicii la noi. Am ajuns la spital la 22.30. Când s-a apropiat medicul și a auzit că lovitura a avut loc la ora 20.50 – 21.00 a început să strige la mine că la ora aceea copiii nu trebuie să se zbânțuie prin casă, dar trebuie demult să doarmă și dacă îmi dau eu seama în ce secție mă aflu. Apoi mi-a dat un păhărel și m-a trimis să strâng analiza de urină al băiatului.

Pentru că el nu voia să urineze, îl amenința într-una că-i va pune injecție, iar el sărmanul stătea speriat de medici și plângea într-una.

Ne-au făcut renghen la cap și au zis că e tot bine și au decis să ne facă renghen și la spate. După renghenul la spate au început să strâge că copilul arde în pneumonie și i-au luat analiza de sânge. Între timp insistau să dăm analiza de urină fiindcă ei știu precis că băiatul meu pe lângă toate trebuie să aibă intoxicație și de la olive pe care nu-l aveam acasă sau probleme cu rinichii. Când am văzut care e situația am așteptat analiza de sânge care era perfectă și am refuzat internarea.

Mi-au dictat să scriu refuzul și dictau așa niște cuvinte care automat te fac dușmanul copilului tău.

Când îmi speriau băiatul și el plângea, logic că de la plâns îi curgeau mucușorii și ei strigau la mine, ”ce ești chioară, nu vezi cum copilul răsuflă pe gură și se îneacă în muci?”. Am refuzat internarea iar în așteptarea foilor pentru a-mi da voie acasă, aud cum medicul de față strigă un alt medic: ”Dă-i documentele lui animala ceea să vadă din poze cum copilul ei arde în pneumonie dar ea se duce liniștită acasă.”

A doua zi am fost la o clinică privată și ne-a trimis la un USG la cap și ne-a dat tratament pentru cap și au confirmat ceea ce deja eu știam că copilul meu nu are de unde să aibă pneumonie cu analize perfecte și el fiind sănătos.

În seara în care am ieșit din spital nu am putut dormi toată noaptea din cauza comportamentului urât al medicilor, m-am trezit cu febră și vomă de la stres.

Acum stau de o săptămână și mă gândesc și mă tot întreb, dacă mâine, poimâine se întâmplă ceva cu copilul meu, unde mă adresez, la cine? Eu mă tem deja de medici. Dacă nu puteau să citească un renghen la spate cine îți garantează că pe cel de la cap îl citesc corect? Ce ne facem în așa situație, cum ne comportăm? Te duci cu comoție și ieși cu pneomonie.”, scrie Ecaterina.