Părintele Arsenie Papacioc, care a fost un duhovnic ortodox român, spunea despre verighetă că ea reprezintă iubirea pe care o dai și pe care o primești la nesfârșit, căci iubirea nu trebuie să aibă sfârșit. Verighetele sfințite la biserică sunt mai mult decât simple inele, iar oamenii le-au înzestrat cu puteri tainice și protectoare.
Verigheta este unul dintre cele mai răspândite și puternice simboluri din lume. Este inelul sacru al cununiei în fața lui Dumnezeu și legătura de taină dintre două suflete care își dăruiesc iubire și credință.
Protejate de cele mai nobile și curate sentimente, verighetele sfințite au căpătat de la începuturi puteri tainice și au dat naștere la numeroase superstiții și ritualuri.
Încă din Antichitate, la logodnă, mirele oferea viitoarei mirese un inel din fier drept simbol al angajamentului său. Din secolele II și III era noastră, inelul de logodnă s-a transformat în verigheta de aur sau de fier pe care mirele i-o punea soției pe deget în ziua nunții. Din secolul al XI-lea preoții creștini au început să binecuvânteze inelul de cununie și să îi confere o legimitate în cadrul ritualului religios al nunții.
Verighetele protejează căsnicia și sănătatea familiei
În primele secole de la folosirea ei, doar femeile purtau verigheta și anume pe degetul inelar de la mâna stângă. Romanii credeau că de la acest deget pleacă o venă direct spre inimă pe care au numit-o „vena amoris”, iar acest deget trebuie să fie singurul pe care o femeie poate pune un inel primit din dragoste.
În veacurile trecute, când verighetele sfințite de aur erau deosebit de scumpe, ele constituiau pentru multe cupluri singurul lor obiect de valoare. Pentru o femeie din popor, verigheta era cea mai prețuită bijuterie, chiar dacă uneori era din argint, și nu din aur.
Datorită valorii ei și simbolurilor deosebite pe care le avea, verigheta a fost inclusă în numeroase ritualuri legate de dragoste și de sănătate, de magia albă și de farmece. Pe măsură ce verighetele au început să fie sfințite la biserică, în ritualul cununiei religioase, puterile lor de taină au sporit și femeile cred că au un rol protector și tămăduitor.
Verighetele sfințite și destinul căsniciilor
O veche superstiție, care s-ar putea să aibă în ea și un gram de adevăr, spune că mireasa trebuie să se uite pe furiș la mire prin verighetă în noaptea nunții. Dacă reușește să facă acest lucru fără să o vadă nimeni, trebuie să șoptească și următoarea formulă magică „așa cum te văd acum, să nu îmi scapi niciodată din ochi!”.
Oameni cred că, după ce preotul a sfințit verigheta și ți-a pus-o pe deget, nu trebuie să o mai dai jos niciodată, pentru că ea îți protejează dragostea și căsnicia. Dacă o pierzi, este semn de rău augur și îți vei pierde soțul sau soția înainte de vreme. Dacă se rupe verigheta, și acesta este semn rău de boală sau necazuri grele care se abat asupra familiei. Trebuie să o duci la reparat, dar înainte de a o pune iar pe deget, vorbește cu un preot să vă binecuvânteze căsnicia și inelele de cununie.
Ritualuri de dragoste
În momentele de cumpănă din căsnicie, pune verigheta într-o ulcică nouă de lut plină cu apă și urmărește cu atenție cât de mult se tulbură apa. Dacă suprafața apei se încrețește ușor, dar reușești să vezi clar verigheta pe fundul oalei, înseamnă că relația voastră are viitor și veți depăși neînțelegerile din prezent.
Dar, dacă apa se tulbură și imaginea verighetei este neclară, viitorul vostru este nesigur și trebuie să faceți eforturi mari să vă împăcați.
Dacă soțul tău a încetat să mai poarte inelul de cununie, leagă cele două verighete cu un fir de mătase și scufundă-le într-un vas cu apă, împreună cu busuioc sfințit.
Dacă apa se tulbură, căsătoria voastră va mai avea multe probleme. Dacă apa rămâne limpede, vă veți împăca și veți rămâne împreună, indiferent de necazurile pe care le întâlniți.