Ce e de făcut dacă partenerul tău nu vrea copii?

De obicei, apariția unui copil într-o familie este un dar și un motiv de bucurie, dar există situații în care această întâmplare devine un motiv de ceartă. Astfel, tensiunile din familie devin de nesuportat, iar niciunul dintre soți nu se mai simte bine în mediul creat.

Discuții inițiale despre copii

Ideal ar fi ca, încă înainte de a vă căsători, să discutați cu viitorul soț despre ideea de a avea copii. Este important să știți dacă sunteți pe aceeași lungime de undă în legătură cu numărul de copii, pentru a evita situațiile neplăcute care se pot crea în viitor.

În cazul în care preferințele de viitor nu sunt asemănătoare, cel mai bine este să încercați să ajungeți la un consens, deoarece nu există o relație reușită fără ca partenerii să lase fiecare câte un pic de la el. Dacă nu se poate în niciun fel să se ajungă la un consens, poate cel mai bine ar fi să încheiați relația. În viitor, vor apărea doar probleme, așa că nu vă bazați pe ideea că „lasă că vad eu cum am să rezolv la timpul potrivit”, deoarece puteți ajunge în situația de a fi prinsă într-o relație toxică, fără ieșire.

De ce nu vrea soțul un copil?

Mulți bărbați vor să amâne cât de mult se poate momentul unui copil, neluând în considerare și ceasul biologic al unei femei. Ei vor dori întâi să se distreze și să își pună ordine în afaceri, pentru ca mai apoi să se gândească la viitorul familial din acest punct de vedere. Dezavantajul în această situație ar fi că femeia, dar și bărbatul, vor începe să aibă o fertilitate mai scăzută cu trecerea timpului, fapt care poate duce la tensiuni și, posibil, multe vizite la doctor pentru a putea concepe un copil.

În alte cazuri, soțul poate să își dorească să nu aibă copii din cauza bătăilor de cap pe care acesta crede că le va avea. Într-adevăr, creșterea unui copil nu este ușoară și, în niciun caz, nu este fără probleme, oricât de mici ar fi ele, dar această activitate nu se face, ideal, de unul singur, ci ar trebui ca sarcinile creșterii și educării copilului să se împartă între soți. Adevărul este că mama poartă cea mai mare „povară” pe umerii săi, adică timp de 9 luni ea trece prin toate schimbările fizice și psihice, apoi copilul este dependent de mamă, dar este recomandat ca tatăl să se implice cât de mult posibil în noua viață de familie.

Mai există situații în care soțul are deja un copil dintr-o căsătorie sau dintr-o relație anterioară, el considerându-se un om împlinit, dar soția trebuie să știe cum să îi explice că și ea își dorește un copil și să încerce să îl convingă că un bebeluș va fi cel mai bun lucru care li s-ar putea întâmpla.

Din păcate, există și soți care au avut o experiență neplăcută cu un copil în trecut. Aceste experiențe pot fi pierderea unei sarcini, un copil bolnav cu care s-au chinuit sau chiar pierderea unui copil. Impactul pe care l-a avut una dintre aceste experiențe asupra viziunii și vieții sale a fost devastator, niciun parinte nu trece în totalitate peste pierderea unui copil, dar ceea ce trebuie făcut este să încercăm să-l facem să înțeleagă că lucrurile rele nu se întâmplă tot timpul și că șansele ca să nu mai treacă printr-o tragedie asemănătoare sunt mari.

O altă frică a bărbaților este să ajungă pe planul al doilea în prioritățile mamei. Se știe că un copil este cea mai importantă persoană, dar fiecare mamă trebuie să nu își ignore datoriile de soție. Trebuie să îngrijească în continuare de relația pe care o are împreună cu soțul său, să îl implice în creșterea copilului și să reușească să nu înlocuiască pe unul cu celălalt. Rezultatele pot fi un tată care nu își iubește copiii, lucru simțit de aceștia din urmă și care are un impact mult mai puternic asupra dezvoltării lor decât creșterea cu un singur părinte.

Ce este de făcut?

Discuția despre copii ar trebui purtată în perioada de dinaintea căsătoriei, pentru a putea afla dacă ambii parteneri își doresc aceleași lucruri de la viață. În cazul în care discuția nu s-a purtat sau soțul s-a răzgândit, multe femei vor considera că cea mai bună variantă este părăsirea soțului și găsirea unei persoane care are aceleași concepții și așteptări de la viață.

Se poate aduce în discuție ideea de egoism, dar, în funcție de situație, până și egoismul este perceput subiectiv. Femeile pot considera că bărbații lor sunt egoiști atunci când vine vorba despre a nu avea un copil, pe când soții pot fi de părere că soțiile sunt cele egoiste, părerea lor fiind că aceasta se gândește doar la ce vrea ea. Pe de o parte, este foarte adevărat: unul dintre soți este egoist, dar nu putem spune care dintre ei fără să cunoaștem toate informațiile necesare despre discuțiile purtate și despre situația generală din familie.

Alte femei vor aștepta ca „furtuna” să treacă, vor spera că soțul se va răzgândi și că va veni într-o zi la ele și le va spune „haide să facem un copil”. Pare o poveste frumoasă, dar majoritatea persoanelor își mențin ideile și hotărârile pe care le iau fără a putea fi convinși să și le schimbe. Marele dezavantaj ar fi nefericirea femeii, fapt care va ruina relația. Altele vor începe să își înșele soțul. Nu-i așa că este mai bună variantă de a-i spune verde în față ce vrei și să știi când să renunți la cel de lângă tine dacă nu vă potriviți?

Bărbații sunt greu de convins și vor fi cu adevărat nervoși dacă cumva o femeie se hotărăște să facă ceva în această privință fără să poarte o discuție. Sunt multe moduri în care o femeie poate să rămână însărcinată fără ca soțul să știe: „uită” să își ia câteva pastile anticoncepționale, „citește greșit” calendarul, înțeapă prezervativul și multe, multe altele. Într-o situație de acest fel, bărbatul se va simți trădat și, în loc să fie alături de ea din moment ce vor avea un copil împreună, o va părăsi deoarece nu poate să fie implicat într-o relație bazată pe minciună și neîncredere.

Este greu de spus „așa trebuie să faci dacă soțul nu vrea să aibă un copil”, pentru că fiecare relație este unică, fiecare metodă de a-l convinge poate sau nu să funcționeze și există riscul să ascultați un sfat în urma căruia veți ajunge să vă chinuiți o viață întreagă.

Așa-i că acum regreți că nu ai aflat toate detaliile înainte de a spune „da”?

„Am reușit, dar nu mă mai vrea”

Desigur, dacă vreuna din metodele de convingere a funcționat, atunci te afli într-o situație mai mult decât complicată. Soțul se enervează, se simte mințit, iar căsnicia voastră o ia pe drumul pe care nu trebuie, fără nicio cale de întoarcere.

Supărarea lui este pe cât de fondată, pe atât de adevărată. Gândește-te cum te-ai simți tu dacă ai fi mințită atât de tare și dacă nu s-ar ține cont de părerile și de dorințele tale. Bărbații au sentimente și doresc să fie respectați precum și ei respectă femeile.

În cazul în care rămâi însărcinată și soțul tău nu vrea să aibă de-a face cu copilul, cea mai responsabilă decizie este să renunți la el. Nu este nimic mai rău decât ca un copil să aibă un părinte care nu îl iubește și care îl învinovățește pentru modul în care a ajuns să se desfășoare viața lui.

O altă variantă acceptată legal, dar blamată de religie, o reprezintă avortul, asta în cazul în care chiar vrei să îți ții soțul alături. Există multe argumente pro și contra avortului, majoritatea totuși contra, dar decizia, din punct de vedere legal, este în mâinile tale. Ai de ales între a stinge viața unui copil și de a-ți păstra soțul. Decizia trebuie luată la rece, deoarece, pe lângă faptul că reprezintă o crimă legalizată, poate avea efecte negative puternice asupra ta. Există posibilitatea, în cazul în care chiar ți-ai dorit copilul, să îți blamezi soțul și, ulterior, relația să se sfârșească, moment în care pierzi și copilul, și soțul. Ia în considerare și riscurile avortului: în momentul în care soțul se va hotărî, poate, să aibă un copil cu tine, este posibil ca tu să nu mai fii capabilă să rămâi gravidă sau, mai rău, să rămâi gravidă, dar să pierzi sarcinile în mod repetat și în diverse momente ale evoluției acestora.

Este iresponsabil să dăm sfaturi în necunoștință de cauză în situația în care o femeie dorește să aibă un copil, iar soțul acesteia nu. Cel mai important lucru pe care îl puteți face este să discutați anterior căsniciei despre dorința fiecăruia de a avea sau nu copii. În cazul în care vă aflați asupra faptului împlinit, adică vă căsătoriți, dar el nu vrea să aibă copii, trebuie să purtați discuții serioase cu soțul și să luați o decizie responsabilă care să vă mulțumească pe amândoi și care să vă ofere viitorul dorit, chiar dacă înseamnă să renunțați unul la celălalt.