Știi de ce continuă părinții și bunicii să pună copiii la masă cu tablete în față? Pentru că le e frică și nu vor să-și asume că au greșit și pentru că se tem de plânsul copilului. Vedeți care e capcana? Ai pus ecranul în fața copilului ca să-ți fie ție mai ușor. Doar că asta e greșit și acum trebuie să sufere și copilul din cauza asta. Dar sănătatea lui pe termen lung e mai importantă, așa că adulții ar trebui să treacă peste disconfortul personal și să renunțe complet la ecrane la masă, să învețe și ei alături de copil să se bucure de mâncare.

În primul rând, faptul că ești atent la ce se întâmplă pe ecran și nu la mâncare te face să pierzi semnalele corpului în ceea ce privește mâncarea. Vei mânca prea mult, mai mult decât îți trebuie, poate vei mânca lucruri care nu-ți plac. Pe termen lung asta poate duce la obezitate și la o relație nesănătoasă cu mâncarea.

Când mănâncă cu ochii la ecran, copiii pierd ocazia de a se bucura de mâncare și de a învăța despre alimente sănătoase, gusturi, combinații de alimente. Mâncarea intră în tubul lor digestiv ca nucile într-un sac: fără discernământ, fără bucuria de mânca, fără posibilitatea de a alege. Ceea ce, desigur, pentru părinte e grozav, dar nu și pentru sănătatea copilului.

În plus, copiii care mănâncă la ecran pierd ocazia de a socializa cu ceilalți membri ai familiei în timpul mesei. Ce amintiri frumoase se pot crea în aceste momente unice în care mama, tata și copiii se adună în jurul mesei, povestesc cum le-a fost ziua, sunt recunoscători pentru gustul măncării și pentru că sunt împreună!

Și mai e ceva: un copil căruia i se pune mereu mâncarea sub nas și apoi e hrănit cu diversiuni nu va putea afla cum se face mâncarea, din ce, cum se aleg ingredientele, cum se prepară, care la ce e bun, sunt copii care cred că piureul și ciorba vin dintr-un loc magic, nu că mama se spetește ore în șir să le prepare. Un copil care participă activ de mic la prepararea mâncării va aprecia efortul depus pentru a o obține, va ști care ingrediente și metode de gătit sunt sănătoase, va învîța ce și cum să aleagă pentru sine și nu va depinde mereu de un adult să îi bage în gură.

Dar ce fac dacă am început deja să-l pun la TV când mănâncă? Cum renunțăm la acest obicei?

Pur și simplu te oprești. Îți spui și îi spui și copilului: De azi înainte nu vom mai porni nici un ecran la masă. Știu că așa ești obișnuit, am greșit și te rog să mă ierți, am aflat că e un obicei nesănătos. Nici eu, nici tati și nici tu nu vom mai privi la ecran când mâncăm. Mâncarea e o bucurie și e păcat să o irosim! Când mâncăm vom privi mâncarea și unii pe alții!

Nu mai pornești niciodată tableta sau televizorul cât sunteți la masă. Da, va plânge copilul, normal, ecranul funcționează ca un drog, e seducător și plăcut, dar nu e sănătos, iar renunțarea la el e dureroasă. Dar faci asta pentru binele copilului! Rămâi lângă el când plânge, spune-i că înțelegi, că e normal să îi fie greu. În câteva zile va uita și vă veți putea bucura de mese liniștite, vă promit. Câteva zile! Curaj!

Aveți încredere în copilul vostru! Poate mânca și fără să fie anesteziat și distras! Lasă-l să descopere mâncarea, gusturile, consistența, lasă-l să manevreze tacâmurile, să pipăie mâncarea. Da, va dura mai mult masa și va fi ceva mai haotic întregul proces, dar relația fiecărui om cu mâncarea e ceva personal, care se dezvoltă în timp. Dacă e îndopat cu mâncare de o mână străină în timp ce atenția îi e distrasă de un ecran, nu se va dezvolta nici o relație acolo.