Cuvintele pe care le folosim cîn comunicarea noastră cu copiii ne pot schimba modul în care gândim despre ei. Dacă numim un copil sau comportamentul acestuia, obraznic, vom începe să-i vedem așa, ceea ce schimbă modul în care îi tratăm subconștient. Rezultatul? Putem încuraja mai mult din comportamentul nedorit, pentru că suntem în permanență în alertă pentru acest lucru.

Cuvintele pe care le folosim despre (și către) copiii noștri încurajează stima lor de sine. Dacă ei cred că sunt obraznici, creați un efect nedorit. Încep să se comporte în moduri obraznice pur și simplu pentru că asta cred că se așteaptă de la ei.

De fapt, niciun copil nu vrea să fie „obraznic”. Sunt „obraznici” pentru că se luptă cu ceva și nu se pot comporta mai bine în acel moment. Motivația nu este o problemă, așa că pedepsirea acestora când sunt „obraznici” sau recompensarea lor atunci când sunt „buni” nu va ajuta, dar ar putea agrava comportamentul tratându-l atât de superficial.

Deci, ce se află la baza comportamentului „obraznic”?

Frica, anxietatea, furia, durerea, trauma, confuzia, frustrarea, nevoia de conexiune, oboseala, foamea, capacitățile neurologice... Atât de multe sentimente și nevoi mari care lipsesc atunci când descriem un comportament ca fiind „obraznic”. Încearcă să renunți la cuvântul „obraznic” din vocabular și, în schimb, întreabă-te „de ce are nevoie copilul meu? ce îl determină să se comporte astfel?”. Vei fi surprinsă că, de fapt, ar trebui să te focusezi pe alte lucruri și să investești mai mult în comunicarea sănătoasă și armonioasă cu propriul copil.

Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plasează central copilul și îl tratează că pe o personalitate unică. Experții în educația modernă a copilului sunt de părere că această abordare este pozitivă pentru dezvoltarea personalității sale. De fapt, acest gen de educație deschide o poartă specială de comunicare cu copilul, stimulând-i inteligența, creativitatea și încrederea în sine.