Toți părinții visează ca micuții lor să crească puțin și să le fie de ajutor. Acest lucru nu este deloc complicat, dacă prindem vârsta la care copilul își dorește singur să ajute. Perioada respectivă începe la aproximativ 2,5-3 ani, cam odată cu perioada „de ce”-urilor. Dorința de a ajuta este legată de cunoașterea lumii și a propriei persoane. Să contribuim la realizarea acestei dorințe a copilului înseamnă să-i întărim încrederea în forțele proprii și în importanța sa și să creștem un om căruia să îi placă munca și care va deveni ajutorul Dumneavoastră cel mai de încredere.
În realitate însă, mulți părinți, fără a-și da seama, reduc la zero tendința copilului de a ajuta. De exemplu, nu au timp, vor să termine treburile cât mai repede și să evite curățenia care trebuie făcută după un astfel de „ajutor”. Micuțul va accepta refuzul, iar dacă această practică va continua, va înceta de tot să-și propună serviciile. De asemenea, puteți descuraja copilul arătându-vă nemulțumirea față de rezultatele muncii lui.
Nu refuzați copilul dacă activitatea la care vrea să participe este sigură pentru sănătatea lui. Chiar dacă lucrul în comun va dura un pic mai mult ca de obicei, pe termen lung veți ajunge la rezultate extraordinare.
Pentru început stabiliți frontul de lucru pentru copil. De exemplu, astăzi gătiți împreună o supă. Spuneți copilului că Dumneavoastră veți curăța legumele și veți fierbe supa, iar el va face sandvișurile, va rupe frunzele pentru salată într-un bol, va decora farfuriile. Formulați pentru copil astfel de sarcini care vor activiza capacitățile lui matematice. De exemplu, să taie în câteva părți, să amestece diferite ingrediente etc. Nu uitați că aceste activități dezvoltă abilitățile motorice ale micuțului și influențează benefic asupra vorbirii. Când veți sta cu toată familia la masă, nu uitați să menționați că ați gătit bucatele împreună cu fiica sau fiul și lăsați ca toată lumea să îi laude eforturile, ceea ce îi va face mare plăcere. Pe măsura creșterii copilului, sarcinile pot fi tot mai complicate, până la gătirea independentă a supei. Nu uitați însă să respectați regulile de securitate și nu lăsați copilul fără supraveghere. Dacă dispăreți din câmpul vizual, copilul se poate plictisi, iar dacă munca sa nu este apreciată și nu este ghidată de sfaturi utile, el poate pierde interesul față de astfel de activități.
Atunci când vreți să spălați, rugați micuțul să vă ajute cu sortarea rufelor. Lăsați-l să le separe în funcție de culori, este o activitate utilă pentru el. Dar cel mai bine este să-l cooptați în activitățile de curățenie. Îl puteți învăța să șteargă praful, să spele podelele (desigur, fără produse chimice periculoase). Dar în primul rând, puneți copilul să își strângă jucăriile. Puteți transforma această activitate într-un joc, spuneți copilului că lucrușoarele lui trebuie să meargă la locurile lor, ca să se odihnească. Cu timpul micuțul va deveni mai responsabil și va face curățenie fără să îi amintiți, iar Dumneavoastră îi veți putea încredința fără rezerve această activitate importantă.
Cu alte cuvinte, oricare ar fi activitățile pe care le faceți împreună, regulile sunt simple. Nu forțați copilul să facă ceea ce nu vrea, mai bine organizați jocuri distractive. Nu lucrați împreună dacă aveți dispoziție proastă, Dumneavoastră sau copilul. Lăudați copilul, arătați-vă mulțumirea, dar nu răsplătiți munca cu bomboane sau cadouri, pentru ca ulterior acesta să nu aștepte beneficii materiale. Dacă însă micuțului nu i-a reușit ceva, sprijiniți-l moral, mulțumiți-i pentru timpul pe care vi l-a acordat și spuneți-i că abia așteptați să lucrați împreună data viitoare. Și nu uitați, tata și mama trebuie să stimuleze participarea copilului la activități casnice în aceeași măsură. În așa mod veți obișnui copilul să fie săritor la nevoie și să îi ajute pe alții, ceea ce va avea rezultate mai bune decât dacă îi determinați niște obligații și îl forțați să le execute.
