Mișcarea înseamnă viață, atât pentru adulți cât și pentru copii. Chiar dacă majoritatea părinților sunt tentați să-și încarce pe copil cu tot felul de activități de la cea mai fragedă vârstă, este important să țineți cont de particularitățile lui fizice, dar și faptul că cel mic se poate supraobosi. Înainte de împlinirea vârstei de 3 ani nu poate fi vorba despre un sport propriu-zis. Este adevărat că un copil de 2 ani știe să se joace cu o minge, dar el are nevoie de mai mult pentru a practica un sport în adevăratul sens al cuvântului.

Între 3 și 6 ani, grădinița și activitățile de acasă îl ajută pe cel mic să-și dezvolte motricitatea prin joc, exerciții de echilibru și escaladarea obstacolelor, iar copilul continuă să se dezvolte în acest sens, mai târziu, la școală. Structurile specializate sportive primesc copiii motivați, activi și dornici să se miște și să învețe de la o vârstă destul de fragedă, 5-6 anișori, dar sunt selective pentru că își doresc să transforme copiii în campioni.

Vârsta potrivită pentru a aborda o anumită activitate sportivă variază în funcție de sportul ales și de gradul de maturitate (fizică și psihică) a copilului. În acest sens, anumite sporturi (judo sau echitația) sunt nepotrivite înainte de 6 ani, pe când altele sunt chiar recomandate înainte de această vârstă (înotul de exemplu). Vârsta este importanta pentru că cel mic trebuie să fie capabil să înțeleagă și să respecte anumite reguli impuse de sportul în cauză.

Iată câteva categorii de sporturi organizate în funcție de vârstă:

  • Înainte de 3 ani: gimnastica de dimineață, săniuș, patinaj;
     
  • Între 3 și 5 ani: natație, schi, patinaj, dans, baschet pentru copii, mersul pe tricicletă-bicicletă, înot;
     
  • 4-5 ani: tenis (cu rachete uşoare şi mingi de burete);
     
  • 6 ani: echitație (cu ponei), schi, judo, fotbal (cu 5 jucători);
     
  • 7 ani: gimnastică artistică, tenis, karate, ping-pong;
     
  • 8 ani: dans clasic, scrimă, fotbal, golf, lupte;
     
  • 9 ani: handbal, judo, mini-baschet, squash, escaladări;
     
  • după 10 ani: patinaj, polo, baschet, echitație, arte marțiale, fotbal.

Atunci când decizi că este momentul pentru ca micuțul tău să înceapă să practice un sport, este important să respecți anumite principii de bază:

  • respectă-i limitele fizice și aptitudinile;
  • lasă-l să aleagă el sportul pe care să-l practice, chiar dacă își schimbă părerea de mai multe ori;
  • nu te aștepta să-l transformi într-un campion doar pentru că practică un anumit sport de la o vârstă fragedă. Nu există nicio legătură între precocitate și excelență;
  • asigură-i o alimentație echilibrată, adaptată efortului suplimentar;
  • du-l periodic la cabinetul medical pentru controalele necesare practicării oricărui sport.

Înainte de a-l înscrie pe cel mic la un sport amintește-ți că există foarte multe modalități de a prezenta o activitate sportivă. Discută cu cel mic despre dorințele sale, despre reticentele în ceea ce privește o anumită activitate, pentru că doar motivația și gustul pentru joc îi vor oferi plăcerea de a se depăși pentru a progresa și pentru a câștiga.