Dezvoltarea unui copil are loc conform mai multor etape, pe care deseori părinții, fiind nerăbdători, le pot grăbi. De exemplu, între 4 și 7 luni de viață, bebelușul învață să stea în șezut, lucru care trebuie să se întâmple de la sine, și nu forțat.

Cu toate acestea însă mulți părinți au tendința de a-și ține micuții în brațe, în poziția de șezut, încă prea devreme. Mai mult, bunicii sau alți oameni din jur obișnuiesc să dea sfaturi în acest sens, susținând că bebelușul trebuie sprijinit între perne, ca să învețe singur să stea în funduleț. Este o idee greșită. Această recomandare vine și din partea unor medici pediatri, dar nu este neapărat una binevenită. 

Etapele de dezvoltare ale unui copil:

  • ridicarea capului;
  • rostogolirea;
  • târârea pe burtică;
  • ridicarea în şezut;
  • mersul în patru labe;
  • ridicarea în picioare;
  • ridicarea în genunchi;
  • mersul pe lângă mobilă;
  • mersul independent.

De reținut: Dacă un copil nu parcurge toate aceste etape normale, atunci nu-și va putea dezvolta muşchii necesari pentru a sta corect în funduleț, ci dimpotrivă, îi va fi afectată coloana.

La ce vârstă bebelușii stau în șezut?

Aproximativ la 4 luni de viață, cel mic începe să dea primele semne că ar putea sta în șezut. Tot atunci el stă pe burtă, își ridică încet capul și chiar încearcă din răsputeri să-l țină sus. În această poziție, bebelușul se sprijină în brațe, își poate ridica ușor-ușor pieptul, fiind din ce în ce mai pregătit să se descurce de unul singur. 

După 4-5 luni, micuțul va putea sta în șezut fără sprijin, însă pentru orice eventualitate, trebuie să fie supravegheat de cineva. Chiar dacă pare că stă bine în șezut, oricum se va rostogoli de câteva ori, apoi va încerca din nou să revină în poziție ridicată.

„Forțarea” bebelușilor de a sta prea devreme în poziția de șezut poate avea consecințe grave

Copiii care mai întâi se obișnuiesc să stea în funduleț, dar nu pot singuri să se așeze și să-și schimbe poziția, practic sunt imobilizați pe loc. Aceștia nu se pot mișca fără să sufere vreo căzătură, iar din această cauză se pot speria. Prin urmare, bebelușii vor porni prin casă târându-se pe fund, fiindu-le mult mai greu să meargă în patru labe sau să se așeze pe burtică. Toate acestea ar putea duce la scolioză.

De reținut: Punând un bebeluș să stea așezat înainte ca el să știe să-și schimbe singur poziția, riști să îi limitezi dezvoltarea senzorială care este primordială în primul an de viață.

Ce se întâmplă dacă bebelușii nu pot să stea în șezut nesprijiniți după 7-8 sau chiar 9 luni?

Adresează-te la medic dacă bebelușul tău nu poate să-și țină capul de unul singur până la vârsta de 4 luni, nu se ridică pe brațe sau dacă nu are capacitatea de a sta pe șezut după jumătate de an. 

Sfaturi pentru părinți:

Statul în șezut trebuie să se întâmple de la sine, fără îngrijorare și teamă. La vârsta de 8-9 luni, cel mic se va bucura singur de libertatea de a explora podeaua, de a se ridica în piciorușe și de a-și schimba pozițiile. 

Învățarea copilului să stea în șezut trebuie să fie constantă, cu ajutorul unor exerciții ușoare pe care părinții le pot executa împreună cu el.

Este foarte important să-l stimulezi pe bebelușul tău și să nu faci tu lucrurile în locul lui, întrucât astfel va căpăta încredere în forțele proprii, dar și sănătatea nu-i va fi pusă în pericol.

Nu uita că fiecare copil are ritmul său de creștere și dezvoltare! Tu fii cu ochii pe el și ai grijă să nu se rănească și să nu se sperie!