Fricile copilului legate de grădiniță. Cum poți să-l ajuți să le facă față mai ușor

Fricile copilului legate de grădiniță nu sunt neîntemeiate. Pentru a preîntâmpină fricile copiilor legate de grădiniță, mulți educatori plănuiesc în primele săptămâni întâlniri, astfel încât părinții să se implice în activitățile copiilor de la grădiniță. Încearcă să ajungi la aceste activități. Ele sunt menite să îi facă pe cei mici să se simță confortabil și să își tempereze temerile legate de grădiniță.

Principalele frici ale copilului sunt legate de faptul că:

• se separă de părinți
• nu știe pe nimeni acolo
• e posibil să se rătăcească
• nu știe ce vor face ceilalți copii
• este/va fi timid și/sau nu se va descurca acolo.

Pune-i întrebări copilului tău și ascultă-l cu atenție. Așa vei ști ce anume îl sperie și poți lucra cu aceste temeri pentru a i le îndepărta. Nu trebuie să i le blochezi și să-i spui că nu sunt întemeiate. Ele sunt perfect întemeiate și, ca să îl scapi de ele, este necesar să-i întărești încrederea de sine.

Este copilul pregătit de grădiniță?

Răspunsul la această întrebare se poate transforma în capcană. E dificil să fii obiectiv când este vorba despre propriul copil. Însă poți întocmi cu sinceritate o lista de puncte forte și puncte slabe legate de comportament, abilități etc. Dacă ți se pare că plusurile sunt mai puține decât minusurile, nu trebuie să disperi. Fiecare copil are propriul orar de dezvoltare, chiar dacă provin din aceeași familie și primesc aceeași educație.

Iată câteva repere realizate de educatori care să te ghideze în a ști dacă este sau nu copilul tău pregătit de grădiniță.

• limbaj imatur
• teama de separare
• putere de concentrare mică
• e în mișcare tot timpul
• îi poți distrage atenția ușor
• abilități motrice mai puțin dezvoltate (tăiat, colorat etc.)
• are nevoie permanentă de supraveghere la locul de joacă pentru a respecta regulile
• e certăreț și nu face compromisuri
• nu își duce sarcinile la bun sfârșit
• lucrează mai bine singur decât în grup
• are probleme cu urmarea intructiunilor
• nu își controlează vezica urinară, în special în condiții de stres
• uită sau pierde lucrurile care îi aparțin.

Dacă tot nu te poți hotărî, cere sfatul personalului de la creșă, medicului pediatru sau chiar unui psiholog. Dacă e deja la grădiniță, este utilă și părerea educatoarei. Ea petrece destul de mult timp cu copilul și își poate face o idee despre punctele forte și cele slabe ale copilului și care sunt zonele la care ar trebui să lucrezi cu el acasă.