În luna mai a acestui an, în revista „Infant Development and Behaviour” a fost publicat un studiu care a adus în lumină următorul fapt: starea psihică și anumite trăsături de personalitate ale mamei au impact asupra dezvoltării fizice, cognitive și socio-emoționale a copilului. Studiul a pornit de la cercetările în parenting ale lui Jay Belsky din 1984. Potrivit acestora, practicile de parenting depind de următorii factori: caracteristicile părintelui, caracteristicile copilului, contextul social (relațiile sociale ale părinților, mediul de la locul de muncă, statutul marital). 

Autorul studiului menționat este Alejandro Vásquez-Echeverría, profesor la Universitatea din Montevideo (Uruguay). Pentru accesul la informațiile utile, s-a recurs la datele înscrise în studiul guvernamental ENDIS (datele din 2015 și 2018), care a adunat de la familiile uruguayene date legate de: personalitatea mamelor, simptomele unei depresii, practicile de parenting (dacă acestea sunt blânde sau mai degrabă aspre), dezvoltarea socio-emoțională, cognitivă și motorie a copiilor. 

În studiu au fost implicați 4693 de copii (cu vârsta între 0 și 6 ani) și mamele lor. Mamele au completat și chestionare referitoare la dezvoltarea copiilor (cognitivă, motorie, emoțională). În același timp, aceștia au fost monitorizați în casele lor de un specialist pentru a se putea sesiza dacă mamele erau agresive, ostile față de ei sau, dimpotrivă, dacă erau afectuoase, blânde.  

Concluziile studiului

Din analiza tututor chestionarelor, oamenii de știință au ajuns la această concluzie: personalitatea mamelor influențează modul în care se dezvoltă copilul. Iată cum:

  • Mamele care dovedeau un nivel scăzut de neuroticism și care se remarcau prin faptul că erau extrovertite, amabile, blânde, dechise la noi experiențe și conștiincioase, aveau copii ce beneficiau de o mai bună dezvoltare cognitivă și motorie, cu mai puține probleme de comportament;
     
  • Mamele cu venituri mai mari, cu mai puține stări depresive și care practicau un parenting pozitiv aveau copii mai bine dezvoltați din toate punctele de vedere. Parentingul pozitiv înseamnă că nu se folosesc pedepsele, ci o abordare bazată pe empatie, copilul este ghidat cu blândețe, încurajat și stimulat să învețe să rezolve probleme;
     
  • Cele cu un nivel ridicat al depresiei, cu venituri mici, care nu erau deschise spre nou și care erau mai aspre în privința practicilor de parenting aveau copii ce nu beneficiau de o bună dezvoltare; 
     
  • Mamele depresive nu se conectau suficient la nivel emoțional cu copiii lor, ceea ce conduce la crearea unui mediu nefavorabil, mai puțin stimulativ: în aceste condiții, progresele și dezvoltarea lor în ansamblu au de suferit. 

De asemenea, specialiștii precizează că practicile de parenting ale mamelor depind de trăsăturile lor de personalitate, de predispoziția spre depresie sau nu. Toate acestea au și ele impact asupra dezvoltării unui copil.

În ciuda faptului că autorul studiului și echipa sa consideră că mai sunt necesare și alte studii pe acest subiect, cu un număr mai mare de participanți, spun că datele obținute pot ajuta la implementarea unor politici publice menite să atragă atenția specialiștilor din domeniu cu privire la adoptarea unor măsuri care să promoveze parentingul pozitiv. 

Sursa
www.qbebe.ro
depresia postnatală