Copilul este tăcut? Există cel puțin trei soluții simple care te vor ajuta să comunici cu el

Comunicarea este esențială în relația dintre părinți și copii. Ni se spune asta încă de când suntem noi înșine copii, iar atunci când ajungem să fim părinți, devine o axiomă a fiecărei zile în care încercăm să ne creștem frumos copiii. Cu toate acestea, ne dăm seama că drumul până la o comunicare eficientă și armonioasă este adesea lung și plin de provocări care ne fac să ne simțim neputincioși în fața capriciilor destinului. Ți s-a întâmplat, poate, măcar o dată, să vrei să comunici cu propriul copil și să nu reușești? Iată 3 soluții simple pe care le poți încerca data viitoare când mai treci prin acest impas.

Schimbă-ți scopul!

Majoritatea părinților consideră că a comunica cu propriul copil implică neapărat conversația. Și de aceea își doresc să vorbească mult, chiar și atunci când copilul refuză categoric dialogul verbal. Comunicarea nu se face însă doar prin cuvinte. Renunță la ideea că a comunica înseamnă a vorbi! Cultivarea unei relații frumoase cu propriul copil poate fi făcută, de altfel, în deplină tăcere. O mângâiere pe creștet, un film văzut împreună, mâncarea preferată servită la cină sunt lucruri care mențin comunicarea cu copiii mai mult decât ar face-o orice discurs. Cu toate acestea, trebuie să admitem că majoritatea oamenilor au nevoie de cuvinte pentru a comunica. Iar dacă te numeri printre aceștia, atunci nu uita că alți oameni nu au nevoie de atât de multe cuvinte pentru a comunica, iar copiii cu atât mai puțin.

Dacă simți nevoia de a stabili o comunicare prin intermediul cuvintelor, încearcă să pornești de la teme care îl interesează pe copilul tău și nu pe tine. Copiii sunt destul de egocentrici și e mult mai ușor să comunici cu ei dacă vorbești despre lucruri care îi pasionează.

Renunță la întrebări!

Adesea părinții se pierd în prea multe întrebări: Ce ai făcut azi la scoală? Ce-au zis prietenii tăi despre bicicleta cea nouă? Ai teme de făcut? Ți-a plăcut prânzul? etc.  Aceste întrebări, deși par inocente și politicoase pentru a lega o conversație, nu sunt percepute întotdeauna așa de către copii. Ei le consideră adesea indiscrete și deranjante. Copiilor le place să aibă sentimentul că vorbesc atunci când au ei chef să vorbească.

Acesta este motivul pentru care aceste întrebări considerate sâcâitoare primesc de obicei răspunsuri monosilabice, aruncate în grabă peste umăr. Părinții se supară și se simt adesea ofensați din cauza lor și de aici comunicarea începe să eșueze. Problema este însă a părinților… Ei dețin cheia comunicării perfecte, care ar putea începe cu înlocuirea întrebărilor prin afirmații sau exclamații. Încearcă să spui într-o zi în loc de „Ce ai făcut azi la scoală?” o fraza de genul „Bine ai venit acasă, mă bucur să te văd!” și vezi ce se întâmplă…

Tăcerea este de aur

Există copii care pur și simplu detestă să vorbească. Dacă ai un astfel de copil, nu îl forța să vorbească. Apreciază-l pentru ceea ce este și nu încerca să îl transformi în funcție de nevoile tale de comunicare. Nu uita că părintele este cel care trebuie să își adapteze comportamentul în funcție de copil și nu invers. În loc să îl forțezi să vorbească, arată-i că îl iubești prin gesturi și fapte concrete. Dacă știi să îl înțelegi, să îl apreciezi pentru ceea ce este și să renunți la întrebări și la frustrările pe care ți le creează lipsa unei comunicări verbale, atunci vei vedea că relația pe care o vei construi este mult mai durabilă și mai eficientă.