Caria de biberon este o afecțiune severă a dinților pe care o întâlnim la copii de vârste foarte mici, fiind provocată de factorul microbian. Producerea ei însă este cauzată de anumite obiceiuri dăunătoare ale mamei în alimentarea copilului și de factori iatrogeni care prelungesc timpul de stagnare al alimentelor cu un bogat conținut cariogen (lapte, miere, sucuri îndulcite) în cavitatea orală a micuțului și implicit expunerea dinților lui la acestea.

Când apare afecțiunea, care sunt cauzele și cum le prevenim?

Primele semne ale acestei forme de carii severe precoce întâlnite la copii apar, în general, în primele 20-22 luni, la nivelul incisivilor maxilari. Pe suprafețele interne și externe ale incisivilor maxilari superiori, în jurul coletului acestora, se poate observa o explozie de carii ce evoluează foarte repede. Dacă medicul nu intervine la timp în tratarea lor se poate ajunge la pierderea unei cantități însemnate de țesut dentar și chiar a dinților. Pierderea timpurie a unui dinte temporar are consecințe severe asupra erupției normale a celor permanenți din aceste zone, dinții permanenți erupând vicios în altă poziție decât cea normală.

Severitatea acestor leziuni variază în funcție de vârsta copilului, de tipul și de modul de alimentație, precum și de tipul hidraților de carbon conținuți de lichidul bucal și care provin din tipul de alimente pe care copilul le consumă. Laptele cu un conținut bogat în zaharoză și lactoză, sucurile îndulcite, mierea și dulciurile sunt și în cazul copiilor alimente cu un conținut bogat cariogen.

În general, leziunile se dezvoltă asimptomatic, dar au o evoluție rapidă asupra dintelui, atât în suprafață, cât și în profunzime. În scurt timp copilul ajunge să aibă resturi sub formă de rădăcini în gură.

Cum o prevenim?

Această afecțiune gravă trebuie prevenită imediat încă de la apariția primelor semne. Tratarea micilor leziuni pe care le constatăm trebuie făcută din timp prin sigilări și obturarea acestora de către medicul stomatolog. Aplicarea profilactică, dar și curativă a fluorului prin fluorizări locale și/sau generale sunt recomandate. De asemenea, trebuie intervenit în mod obligatoriu asupra regimului și tipului de alimentație ale copilului.

În legătură cu modalitățile de hrănire, părinții trebuie să evite utilizarea biberonului cu lichide îndulcite pentru a adormi copilul, precum și alăptatul nocturn, la cerere, după ce primul dinte a erupt (în jurul vârstei de 6 luni). În timpul somnului, secreția salivară este redusă, sistemul nervos aflându-se în stare joasă de funcționare și, prin urmare, riscul de producere a cariilor pe suprafețele dentare uscate este mult crescut. Saliva are un puternic efect anticariogen prin fluxul său și prin constituenții antimicrobieni.

Trebuie evitate numeroase obiceiuri vicioase în alimentarea copilului, precum acela al aplicării de miere, sirop, zahăr pudră pe suzetă, supraîndulcirea laptelui pe care îl dăm bebelușului prin biberon cu diferiți constituenți bogați în carbohidrați etc. De asemenea, trebuie evitat obiceiul de calmare a copilului prin folosirea biberonului ori de câte ori acesta este agitat sau are un somn neliniștit.

Dacă cel mic a fost adus mai târziu decât era cazul la medic, în momentul când cariile au evoluat și copilul a rămas cu niște resturi radiculare, i se vor extrage dinții, urmând tratamente stomatologice extrem de complexe ce prevăd aplicarea unor menținătoare de spațiu între dinți pentru dirijarea erupției corespondenților lor permanenți.