Când se recomandă renunțarea la biberon. Sfaturi de la medici pediatri

Indiferent dacă mama alăptează sau folosește lapte praf, bebelușul va intra, la un moment dat, în contact cu biberonul și se va atașa de el. La ce vârstă e indicat ca cel mic să renunțe la biberon în favoarea cănii cu cioc?

Sfaturile date pe această temă urmăresc trei direcții: lasă-l să renunțe când vrea el, de la un an folosește cana pe timp de zi și dă-i un biberon la culcare, iar ultima, taie biberonul cât mai repede, preferabil în jurul vârstei de un an, un an și jumătate. Care e soluția ideală atât pentru părinte, cât și pentru copil?

Conform Academiei Americane de Pediatrie, părinții ar trebui să renunțe la folosirea biberonului pentru cel mic, în condițiile în care acesta este sănătos, în jurul vârstei de un an, un an și sase luni.

„În pofida recomandărilor, mulți părinți continuă să folosească biberonul pentru lapte, suc sau apă până la vârsta de trei sau patru ani, susține dr. Jonathon Maguire, medic pediatru.

Renunțarea la biberon se poate dovedi dificilă. Copiii se atașează usor de acesta și, cu cât îl folosesc mai mult timp, cu atât devine mai dificil să îi convingi să renunțe. Este important totuși de știut că utilizarea biberonului pentru o perioadă prelungită poate afecta sănătatea celui mic.

Alimentația cu lapte sau cu suc de fructe în biberon poate afecta, în primul rând, dentiția bebelușului.

„Cea mai frecventă cauză a cariei de biberon este alimentația cu lapte în biberon pe timpul nopții. În timpul somnului cantitatea de salivă scade, iar laptele, fie îndulcit, fie ca atare, rămâne pe suprafața dinților, cauzând caria dentară. Același efect îl vom avea și dacă vom înlocui laptele din biberon cu suc de fructe sau alte lichide îndulcite (ceai cu zahăr, ceai cu miere, siropuri etc). Chiar și laptele matern este cariogen, dacă copilul este alăptat peste vârsta de un an, în special pe timpul nopții”, explică dr. Raluca Baba, medic stomatolog pediatru.

Prelungirea perioadei de hrănire cu biberonul poate afecta și alte aspecte ale dezvoltării sănătoase a copilului. Un studiu realizat pe un eșantion de 6,750 de copiii născuți în 2001 asociază hrănirea cu biberonul după vârsta de un an cu obezitatea. Datele studiului arată că în jur de 22% dintre copiii incluși în studiu au folosit constant biberonul la vârsta de doi ani și că un sfert dintre aceștia au ajuns obezi până la vârsta de cinci ani jumătate. Prin comparație, 16% dintre cei care au renunțat la biberon până în 2 ani au dezvoltat probleme de obezitate trei ani și jumătate mai tarziu. Conform cercetătorilor, prelungirea perioadei de utilizare a biberonului (după 12-14 luni) aduce un exces de calorii în dieta copilului și crește, astfel, riscul luării în greutate peste recomandările vârstei.

În jurul vârstei de 1 an, necesarul de lapte al copilului este de 400-500 ml. Problema apare în momentul în care laptele dat prin biberon, adăugat la alimentația diversificată a celui mic, depășește necesarul de calorii. Odată cu înlocuirea biberonului cu cana, scade și cantitatea de lapte pe care cel mic o mănâncă. Experiența clinică asociază consumul laptelui în exces de utilizarea prelungită a biberonului.

Alăptarea la biberon după vârsta recomandată e legată și de deficiența de fier. Un studiu realizat de către departamentul de pediatrie al Colegiului Medical din Wisconsin a identificat o legătură între alăptarea la biberon pe o perioadă îndelungată și anemia cauzată de deficiența de fier la copii. Cu cât se prelungește utilizarea biberonului, cu atât lipsa de fier din organism este mai mare. Conform Comitetului de Nutriție al Academiei Americane de Pediatrie, surplusul de lapte influențează nivelul de fier din organism, deoarece este folosit ca înlocuitor al unor alimente cu un conținut mai mare de fier.

Utilizarea în exces a biberonului, fie el cu lapte, suc sau apă, precum și utilizarea excesivă a suzetei sau sugerea îndelungată a degetului, poate afecta dezvoltarea cranio-facială cauzând probleme de vorbire la copiii de vârstă preșcolară, susțin cercetările. De asemenea, aceleași studii arată că începerea utilizării biberonului cât mai târziu, preferabil după primele nouă luni de viață, și pentru o perioadă cât mai scurtă, este mai sănătoasă pentru cel mic.

„Părinții trebuie să știe că renunțarea totală la biberon se face până în doi ani. Aceasta depinde, în general, de dezvoltarea ortodontică a copilului. Odată cu apariția incisivilor este indicat să se renunțe la biberon pentru a evita apariția cariilor. Trecerea de la biberon la cană se face treptat. Pentru a ușura renunțarea la biberon se utilizează alternativ cana cu cioc și biberonul cu pai pentru apă, sucuri naturale, dar și lapte. Putem să îl obișnuim pe cel mic cu cănuța lăsându-l să se joace cu aceasta”, explică dr. Nicoleta Chiriță, medic pediatru.

Pentru a-l convinge pe cel mic să renunțe la biberon se recomandă eliminarea biberonului de la amiază, urmată de eliminarea celui de seară și de dimineață. Biberonul de culcare poate fi lăsat ultimul, însă, pentru a nu îi afecta dantura, acesta trebuie să conțină apă, și nu lapte sau suc de fructe, informează site-ul Academiei Americane de Pediatrie dedicat informării părinților. În jurul vârstei de un an, hrănirea de peste noapte nu mai este o necesitate, ci doar o obișnuință pentru copil. Cel mic asociază biberonul cu somnul și se învață să adoarmă doar astfel. Cu cât se amână scoaterea biberonului, cu atât va fi mai dificilă renunțarea la acesta.