Atunci când prindem copilul cu minciuna, ne enervăm și, fără a încerca să clarificăm situația, îl certăm și îl pedepsim. Psihologii însă recomandă, în astfel de cazuri, să examinăm cauzele – dacă ele sunt destul de justificate!? Poate că micuțul este nevinovat sau vina lui este prea mică, atunci este suficientă o simplă discuție cu fiul sau fiica. Vă propunem în continuare o listă de cele mai răspândite cauze ale minciunilor copiilor:
Cauza 1: adulții din jurul copilului spun minciuni
Gândiți-vă și rememorați: cât de des spuneți neadevăruri în prezența copilului? De exemplu – sună telefonul, iar tata o roagă, șoptit, pe mama: „Spune că nu sunt acasă!” Sau mama face complimente prietenei venite în vizită, dar imediat ce aceasta iese pe ușă, își exprimă atitudinea negativă. Nu credeți că fiul sau fiica este prea mic și nu înțelege – copiii au un suflet sensibil și o memorie bună, ei sesizează lipsa de sinceritate și falsitatea. Și trag concluzia: dacă adulților le este permis, eu de ce nu am voie?
Cauza 2: frica de pedeapsă
Dacă ați pedepsit deja copilul pentru o cană spartă sau o vază răsturnată, el are toate motivele să se teamă de repetarea acestei pedepse. Iar aceasta înseamnă că, atunci când sparge o altă cană, nu va recunoaște, ci va nega până la urmă. Pentru a evita astfel de situații, nu trebuie să pedepsiți copilul pentru faptele neintenționate sau făcute fără răutate. Doar explicați-i că vă pare rău de cana preferată, că sunteți supărată și rugați-l să fie mai atent.
Cauza 3: copilul încearcă să își îmbunătățească stima de sine
Poate că micuțul se teme să nu își dezamăgească părinții, să nu pară un ratat? Atunci el va inventa istorioare despre succesele lui răsunătoare la învățat, sport sau desen, va povesti că a făcut față, de unul singur, celor trei bătăuși din curte sau că este cel mai bun la mersul pe role. Dacă nu vreți ca micuțul sau adolescentul să nu își facă griji referitor la acest aspect, încercați să îi arătați că îl iubiți indiferent de succesele sau insuccesele lui. Nu îi impuneți standarde prea înalte, exprimați-vă aprobarea și lăudați-l mai des.
Cauza 4: copilul încearcă să evite controlul total
Nici unui copil nu îi place să fie lipsit total de dreptul lui la independență şi intimitate. Încercând să își apere „teritoriul”, el poate începe nu neapărat să mintă, ci să disimuleze anumite lucruri, să ascundă o parte de adevăr, pentru a avea măcar unele secrete faţă de adulți. Un exemplu simplu – părinții verifică mesajele copilului în rețelele de socializare. Cât copilul este mic, acest lucru este corect. Însă la 11-12 ani, când începe adolescența, copilului nu îi va fi foarte plăcut dacă mama sau tata va citi corespondența lui. Manifestați înțelegere, explicați-i de ce vă faceți griji. Este posibil să beneficiați de sinceritate. Și nu încercați, în nici un caz, să spionați!
Cauza 5: copilul are înclinații artistice
V-ați gândit că micuțul nu minte, ci pur și simplu inventează? Multor copii le place să își înfrumusețeze poveștile, adăugând detalii interesante. Nu luptați cu înclinațiile artistice! Doar explicați-i că trebuie să facă deosebire între realitate și fantezie. Lăsați-l să scrie poezii și povești, să deseneze, să modeleze sau să facă aplicații.
Iar dacă relațiile dintre părinţi şi copii sunt construite pe dragoste, respect și încredere, este puțin probabil ca aceştia din urmă să simtă necesitatea de a minți.
