mamaplus

Strabismul sau ochii încrucișați la bebeluși. De ce apare și cum poate fi tratat

0
//
16.04.2021

Părinții ar trebui să cunoască faptul că este normal ca bebelușul să aibă ochii puțin încrucișați în primele săptămâni de viață. Copilașii încă încearcă să se obișnuiască cu toate abilitățile noi, una dintre ele fiind cea a văzului și va dura ceva timp până când ei vor deține controlul mușchilor și vor putea să își focuseze imaginea. Dar, poți crede sau nu, uneori, chiar și atunci când ochii copilului par să fie încrucișați, ei, de fapt, nu sunt. Află în continuare care sunt cauzele apariției strabismului la copii și care sunt metodele de tratament existente la ora actuală.

Iluzia ochilor încrucișați la copii: Datorită unui nas mărit, pliurile cutanate suplimentare pot masca partea albă a ochiului. Aceasta poate cauza un fel de iluzie optică numită Pseudoesotropie. Deci, trebuie să te uiți mai atent: Sunt pupilele copilului alineate și se mișcă împreună? Totul poate fi în capul tău! (Se întâmplă chiar și celor mai buni dintre noi.)

Când să te îngrijorezi: Dacă un bebeluș încă pare să aibă ochii încrucișați după vârsta de 6 luni, va trebui să îți faci o programare cu un doctor pentru a vedea dacă nu cumva este ceva serios. Dacă ochii bebelușului tău rătăcesc în două direcții diferite, atunci el poate suferi de strabism, iar dacă doar un ochi se rătăcește, el poate avea ambliopie sau „ochi leneș”.

Ce este strabismul?

Strabismul („ochi-încrucișați” sau „privire crucișă”) reprezintă o afecțiune vizuală în care poziția ochilor nu este paralelă și ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeași imagine în același timp și apare la 4%-5% dintre nou-născuți. În mod normal, musculatura din jurul fiecărui ochi determină mișcarea sincronă în aceeași direcție și în același timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci când musculatura oculară nu mai funcționează corect pentru coordonarea mișcărilor oculare. În acest caz, ochii nu mai sunt centrați corect și creierul are dificultăți în suprapunerea celor două imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

Care sunt cauzele strabismului?

  • 60%-80% din cazuri este ereditar – când părinții „transmit” copiilor viciile de refracție (hipermetropie, miopie, astigmatism). În special anizometropia (diferența de dioptrii dintre cei doi ochi) este incriminată drept cauză a strabismului, iar hipermetropia este asociată mai frecvent cu strabismul convergent.
  • Afecțiuni neurologice, prematuritate, boli infecțioase;
  • Traumatismul de craniu sau orbital;
  • Boli organice (ex: cataracta congenitală unilaterală, sau ptoza unilaterală);

Care sunt simptomele strabismului?

  • globii oculari nu privesc în aceeași direcție în același timp;
  • globii oculari nu se mișcă coordonat (direcția care afectează cel mai mult mișcările oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectivă);
  • privirea încrucișată sau închiderea unui ochi la lumina strălucitoare;
  • înclinarea sau întoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
  • împiedicarea persoanei de obiectele care-i stau în cale (strabismul limitează aprecierea distantei față de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plânge de următoarele simptome:

  • vedere dublă (aceasta apare, de obicei, la apariția strabismului)
  • oboseala ochilor
  • sensibilitate la lumina puternică

De cele mai multe ori, simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot înrăutăți în cazul în care copilul este obosit sau bolnav. Atunci când ochii copilului nu sunt aliniați în același timp, pentru vederea unui obiect, pâna la vârsta de 4 luni, este necesară efectuarea unui consult oftalmologic de către medicul specialist. Această examinare trebuie realizată cât mai curând posibil.

Cum se tratează strabismul?

Tratamentul în cazul strabismului trebuie început cât mai repede posibil din momentul diagnosticării, pentru că eficacitatea lui să fie mai bună. Scopul este realinierea axelor oculare și îmbunătățirea acuității vizuale (ideala fiind o acuitate vizuală normală la ambii ochi).

Tratamentul strabismului este complex, individualizat și poate consta în:

  • Tratarea eventualelor boli subiacente
  • Diagnosticarea și tratarea corectă a viciilor de refracție (ochelari adecvați)
  • Se tratează ambliopia și se încearcă menținerea rezultatului obținut (de exemplu prin ocluzie: acoperirea ochiului bun, pentru a forță ochiul slab să vadă)

La tratamentul chirurgical se recurge doar la indicația medicului oftalmolog și se instituie în funcție de vârsta de apariție a deviației (de exemplu un strabism congenital trebuie operat cât mai repede posibil, pe când un strabism apărut mai târziu este ideal a fi operat înainte de 4 ani și jumătate)

Exercițiile ortoptice (la sinoptofor) – indicat de obicei după operația de strabism, sau un strabism ce nu are indicație operatorie (de exemplu unghi de deviație mic, convergența insuficientă, în tratamentul ambliopiei sau în tulburări de acomodație). Scopul exercițiilor ortoptice constă în obținerea unei vederi binoculare (pacientul vede cu ambii ochi simultan).