Pneumonia - mit sau realitate? Ce spune pediatrul Mihai Stratulat

Tot mai multe mămici se plâng că picii lor ar suferi de pneumonie. Cum se manifestă această boală și este, într-adevăr, atât de răspândită? Pediatrul Mihai Stratulat vă dă răspuns la toate întrebările care vă macină.

​

Cea mai des întâlnită problemă la noi este diagnosticul greșit de pneumonie bacteriană, astfel el a ajuns să fie cap de serie în morbiditatea pediatrică în țara noastră. Nu aș avea nimic împotrivă acestei boli dacă ar fi fost diagnosticată corect, ceea ce nu se întâmplă, iar de aici începe și un tratament total greșit cu antibiotice de ultimă generație.

Am să încep printr-o simplă întrebare adresată vouă, părinților, al cărui răspuns eu îl știu deja, dar care ar trebui să vă pună pe gânduri. Câte pneumonii ați avut voi în viață dumneavoastră? Corect, niciuna, sau cel mult una! Și atunci vă întreb de ce copiii dumneavoastră trebuie să aibă, și încă mai multe pe an? Îi îngrijiți mai puțin decât v-au îngrijit părinții dumneavoastră? Știți că copiii de boschetari au mai puține pneumonii decât au copiii dumneavoastră? Astfel, vreau să înțelegeți că această diagnoză se întâlnește destul de rar și este ultima diagnoză la care trebuie să vă gândiți când copilul este bolnav.

Din păcate, hiperdiagnosticul de pneumonie reprezintă o problemă majoră la noi în țară.

Am să încerc în continuare să vă explic câte ceva despre această boală, astfel încât să puteți și dstră, ca părinți, să vă dați seama dacă are sau nu copilul pneumonie.

Am să încep cu câteva mituri despre pneumonie:

1. „Pneumonie ascunsă” 

2. „Început de pneumonie” 

3. Pneumonie fără febră

4. “Copilul are imunitatea scăzută și de aceea nu face febră”

5. Pneumonie cu debut în 1-a sau a 2-a zi de boală - sunt toate idei eronate despre debutul și cursul acestei boli.

De ce se întâmplă că la noi se pune așa des această diagnoză? Pentru că la fel ca și la părinți, și la medici se formează stereotipuri, că „este pneumonie când se aud raluri în plămâni”, că „există pneumonie ascunsă”, că „există pneumonie fără febră”. Pentru că din lipsă de timp sau din nedorință, nu există comunicare între medici și imagiști, pentru că nimeni din ei nu vor să-și asume responsabilitatea, pasând-o de la unul la altul. Mai există și frica ca în cazul în care acea viroză totuși, se va complica într-o pneumonie, sau copilul va fi văzut de către altcineva, doctorul ar putea fi acuzat de către părinți, dar și de către colegii săi, că nu a depistat la timp boala și nu a indicat tratamentul corect.

Aceasta ar fi pe scurt situația de la noi din țară...

Acum vom vorbi despre ce este cu adevărat această „pneumonie”, de a ajuns să fie „cel mai negru coșmar” al părinților din țara noastră în secolul 21 și ce greșeli se fac în examinarea unui copil cu pneumonie.

Examinarea clinică a unui copil cu pneumonie bacteriană va indica în mod obligatoriu prezența FEBREI, și cel mai des una înaltă. Copilul poate să prezinte o respirație accelerată, dar acest lucru se întâmplă și atunci când copilul este cu febră.

În marea majoritate a cazurilor pneumonia apare pe cale descendentă (de sus în jos), de aceea prezența TUSEI este la fel un semn important în diagnosticarea pneumoniei.

Auscultația – este prima și cea mai importantă examinare, fiindcă de la această etapă apar primele greșeli în diagnosticarea pneumoniei.

Se consideră că prezența crepitațiilor și ralurilor la auscultarea plămânilor este un semn al pneumoniei, lucru total greșit. Prezența lor indică diagnosticul de bronșită sau bronșiolită. Atunci cînd copilul prezintă și o infecție a căilor respiratorii superioare, la auscutarea plămânilor se aud și sunetele create în căile respiratorii superioare (nazo-faringe). În așa caz ar fi bine ca doctoral care examinează copilul să ausculte atît plămânii, cît și să pună stetoscopul în apropierea nasucului copilului.

Semnul distinctiv în pneumonie este transmiterea asimetrică a respirației, cu DIMINUAREA RESPIRAȚIEI pe partea afectată.

Examinarea paraclinică o să ne arate un NUMĂR MARE DE LEUCOCITE în analiza generală de sânge.

Investigatia radiologică (radiografia) este într-adevăr cea mai sigură metodă pentru a pune diagnoza de pneumonie, însă interpretarea imaginii radiologice trebuie făcută doar împreună cu restul examinărilor, astfel completându-se unele pe altele. Copiii foarte des se mișcă în timpul efectuării radiografiei și din acest considerent interpretarea imaginii trebuie facută cu precauție. Apariția altor țesuturi sau a artefactelor pe imagine (într-o poziție corectă ele nu se vizualizează) duce la o diagnosticare eronată.

Imaginea pe radiografie a pneumoniei (opacifierea) se va vedea și peste 6 luni. Adică, daca peste 1-2-6 luni veți face iarăși radiografie – ”pata” se va vedea, si doctorul vă va zice că iarași copilul face pneumonie!

Rețineți:

1.    Pneumoniile se întâlnesc foarte rar, iar pneumoniile pe stânga și mai rar.

2.    Diagnosticul de pneumonie pus la radiografie nu este unul întodeauna veridic.

3.    Pneumonia poate aparea ca o complicație abia în a 3-4 –a zi de boală.

4.    Dacă copilul tușeste doar, și nu are febră, nu are pneumonie și nu este necesar de făcut radiografie.

5.    Dacă copilul a avut câteva zile febra, apoi 1-2 zile nu a avut și apoi a revenit febra – nu este pneumonie, este reinfecție virală.

6.    Daca copilul a început să tușească, iar peste câteva zile a apărut febra - nu este pneumonie, este reinfecție virală.

7.    Pentru bebelusii mai mici, hârchîitul din năsuc (care poate să se audă și în piept) și tusa rară - nu este pneumonie. Cauza mai frecventă este fie reflux gastro-esofagian, fie excesul de salivă și mucușori.

8.    Pentru cei mai mari, hârchîitul în piept, cu sau fără febră - nu este pneumonie. Este de la exces de muci și saliva sau de la sputa acumulată în bronhii.

Sursa: mihaistratulat.blogspot.md