Când devin vărsăturile copilului un motiv de îngrijorare pentru părinți?

Toxinfecțiile alimentare, infecțiile, mișcarea sau chiar și unele medicamente pot provoca vărsături la copii. Cei mici nu sunt capabili să descrie senzația de greață, dar se pot plânge de dureri de burtică sau alte acuze nespecifice. Deși vărsăturile sunt benefice când se elimină substanțe dăunătoare organismului (în intoxicații de exemplu), părinții trebuie să apeleze la sfatul unui medic pediatru atunci când starea copilului se agravează.

Greața și vărsăturile sunt obișnuite la copil, ca parte a unor boli ușoare autolimitate, cauzate frecvent de infecții virale. Totuși, medicamentele sau metodele de inducere a vărsăturilor (siropul de ipeca sau stimularea faringelui) nu sunt recomandate, de primă intenție fiind adresarea către un serviciu de urgență.

Specialiștii susțin că părinții trebuie să facă diferența între vărsături și regurgitații.

"Subliniez că există o diferență între aceste două noțiuni deși termenii sunt adesea folosiți unul în locul celuilalt. Regurgitația se produce după eructație (eliminarea aerului) după ce copilul a fost alimentat. Mulți copii regurgitează laptele de mamă sau formula și pe gură și pe nas. Diferențierea între vărsătură și regurgitație se face cu ajutorul medicului pediatru, criteriul obiectiv după care se face încadrarea într-una sau în cealaltă situație este curba ponderală", a explicat medicul pediatru Ionela Popescu.

Cauzele vărsăturilor la copii sunt variate

În cazul nou-născutului și al sugar mic poate fi greu pentru părinte să diferențieze vărsătura de regurgitație la aceasta vârstă deoarece mulți copii scot laptele în jet sau în cantități mari. Este recomandat pentru această grupă de vârstă consultul la pediatru.

"Sugarul mare și copilul varsă cel mai frecvent în cadrul enterocolitelor virale, mai rar însă în patologie de tip toxiinfecție alimentară, reflux gastro-esofagian, ulcer, obstrucție intestinală. La adolescent prima cauza de vărsături este enterocolita infecțioasă. Cauze rare: apendicită, bulimie, sarcină, ulcer gastric, pancreatită, boală inflamatorie intestinală cronică, toxicomanie", mai spune medicul.

Ce face părintele acasă când copilul varsă?

Urmărește semne de deshidratare: deshidratarea ușoară presupune gura puțin uscată și senzația de sete. În acest caz nu e necesar consultul medical imediat însă trebuie urmărit în continuare pentru depistarea agravării deshidratării.

Deshidratarea medie, gravă presupune scăderea cantității de urină emisă, gura uscată, ochi înfundați în orbite, lipsa lacrimilor în timpul plânsului. În această situație, părinții vor merge cât mai curând posibil într-o unitate spitalicească care poate asigura tratament specific.

Dacă vărsăturile însoțesc febra înaltă și convulsii, părinții solicită urgent ambulanța la 112 și vor fi transportați către cea mai apropiată unitate spitalicească, suspiciunea fiind de meningita.

Când copilul (sugarul diversificat și copilul preșcolar sau școlar) prezintă o primă vărsătură, neînsoțită de febră sau de alte simptome, părintele va institui un repaus digestiv pentru 15-20 minute după care îi va da lichide (apă, ceai îndulcit sau săruri de rehidratare orală) în cantități mici, la intervale regulate (spre exemplu: 5ml lichid/5min), timp de 30-60 min. Dacă tolerează aceste cantități mici de lichide, adică nu mai vărsă, se trece la etapa următoare, de administrare a 30 - 40 ml lichide și, dacă și această administrare a fost tolerată, abia apoi se poate încerca introducerea de pesmet, sticks-uri, biscuiți simpli. Dacă și această etapă a fost trecută cu bine, se va trece la alimente ușor asimilabile: supa făcută în casă, iaurt etc.

Sugarul mic, nediversificat, care a vărsat, va fi lăsat în același repaus digestiv timp de 15-20 minute și va fi văzut de medicul pediatru cât mai curând posibil.

În cazul în care copilul prezintă vărsături acasă, părinții nu trebuie să îi dea să mănânce imediat după vărsătură, să nu insiste cu alimentația în condițiile în care copilul repetă vărsăturile după fiecare tentativă de realimentare. Important este ca cel mic să tolereze lichidele și abia apoi alimente solide. Apoi, nu îi dau lapte pentru că laptele este un lichid greu de digerat. Lichidele folosite pentru rehidratare sunt în ordine: sărurile de rehidratare orală, ceai îndulcit sau, în ultima instanță, apa simplă.